sâmbătă, 24 aprilie 2010

Vântul nu mai ştie să bată

În haine de gală, roşii, ţipa regele
Maxime vechi despre dreptate şi corectitudine;
Despre timp şi puterea lui.
Cu sceptrul între mâini şi planuri mari,
Cu sclipiri de pus în ramă,
Aşa se număra sfârşitul.  
By la
Etichete: ,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)
  • #
    sunt sensibil ca o limbă peste cer  ca o limbă peste cer  ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin   ca un mare baladin   ca u...
  • kantgrene
    într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
  • #
    aseară la festival am cunoscut o fată o cheamă Carla și servește la bar am rugat-o sa-mi facă un cocktail fara alcool c-a zis că nu-i cere n...

#

scriu să uit și uit ce scriu tata era vizitiu ochiul orbului târziu fiert ascuns vorbit în viu sunt sera animalele seara cartierul  sunt vic...