Lumină.
Lumină puternică.
Semi-orbire.
Închid ochii o dată,
Ascult înfrigurat,
Deschid,
Marea Neagră.
Ea plângând,
Văzându-mă,
Întorcăndu-mi spatele ei atât de frumos.
Închid,
"Pe semne că m-au trimis în Siberia".
Locul unde nimic nu se pierde,
Locul obiectelor pierdute,
Locul lui Teddy, al dinozaurului oprit la vamă
Şi al fratelui său mai mic,
Îmi desfăşoară pe un ecran imens o ultimă plecare cu trenul.
Trenul deciziilor,
Trenul marilor hotărâri,
Trenul în faţa căruia se aruncă zilnic câte un sinucigaş,
Pentru -spune el cu puţin înaintea impactului-
O viaţă mai bună.
Liniştitor,
Nu-i aşa?
Închid,
Amicul meu îmi şopteşte încrezător:
"În cercul ăsta nou nu există alte cadre în afara celor
Ale morţii."
Acum mi-apare cel mai des în timp ce-mi ţin
Ochii strâns
Închişi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu