Din nări îmi curge sânge cald,
Dă-n clocot, cred c-aşteaptă noaptea.
Într-un oraş atât de mic,
Clopote nu se zbat s-anunţe moartea.
Trăiesc aici mult prea puţine vieţi,
Ce orişicum pulsează greu,
Bătrânul clopotar nu a mai fost demult văzut,
A dezertat în necuprinsul sau.
În necuprinsul lor prea mut,
Cântările de noapte se întrec cu liniştile de la Bucureşti.
Lanuri întregi îngreunate cu porumb,
Stau şi pândesc din vechile fereşti.
Miruna bea din vinul ei,
Miruna coase pe-ntunric drumul.
Noi n-o urmăm, nu vrem alei,
Nu vrem să mai murim niciunul.
Scăpa-ne tu, oracol neatins,
Nu suntem de la cer vicleni.
Vrem să fugim în aerul etern,
De pe acoperişuri toţi să chicotim.
Scăpa-ne tu,
Oracol neatins...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu