Pagini

marți, 13 aprilie 2010

Timpurile şi Fetiţa-Foarfecă

Trecutul e prezent
În fiecare cerc
Închis, cu mine
De cărbune
  
Prezentul e trecut  
De mult,
Sau e trecut
Cu vederea.
  
Viitorul se uită urât
Către un prezent care se grăbeşte,
Către un trecut care e mult prea departe.
Viitorul lui e peste ocean,
Unde unde uşor hipnotice se ciocnesc  
Într-o bătaie cu bulgări  
De vanilie.
  
Fetiţa-foarfecă mi-a promis că mă va duce
Pe un gazon verde, în faţa unui palat Londonez,
Să sporovăim, să numărăm franjuri de hârtie,
Să clipim  de douăzeci de ori
Mai repede.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

#

un om un cântec o sclipire din ochi încă ne putem trezi din somnul cel mai adânc încă putem zbura cu o singură aripă să călărim o stea și să...