Pe tine...

Cuvintele-mi te caută pe tine.  

Degetele mele muncite între care ţin o aceeaşi cifră blestemată,

Strângeri din dinţi,

Grimase cunoscute prea bine,

Ele te caută

Pe tine.

  

Apartamentul cel nou are două ferestre

Şi nicio uşă.

Tertium non datur.

Am putea părăsi o lume pentru o alta,

Ieşind fiecare pe câte o fereastră.

Care şi în ce fel, mai puţin important.

Ambele duc acolo, iar tu vei uita să le spui  

Despre planul meu de salvare până la prima sticlă de vodkă.

Apoi, oricum, credibilitatea da va fi cât un purice.

  

Tot ce mi-au spus atunci

Când mi-au dat cheile,

A fost să nu ne aruncăm amândoi

Prin aceeaşi fereastră.  

Întâi că n-o să meargă,  

Apoi că nu e vreo păcăleală.  

Aici oamenii au uitat să glumească.

Aici trebuie să sărim şi-atât!

Şi-atât!

  

Dar dacă vom înnoda hainele pe care să coborâm până jos?

A râs de mine! A râs! Eram amândoi

Fără

Haine.

Ea avea prinsă după urechea stângă o floare roşie

Ca cea din fotografia primită de curând de la tânărul acela...   

Sau să fi fost cealaltă

Ureche?

  

Reflexele mele de om bătrân,

Pe tine te caută.