Răsărit cu lămâie

Suntem singuri.  

O singurătate plăcută, unică, spunem noi.  

În ape ce sunt numai ale noastre.

Cu peşti ce sunt dispuşi să te treacă de pe un mal pe altul

Cât ai clipi.

  

Pe două voci vom ajunge pe pământurile  

Marilor descoperitori.

Vest, vest,

Jos, cât se poate de jos.  

Nu te feri, nu ne feri,  

Nu ne scobi în palme, tu,

Cel ce trăieşti sub noi cu minţile cuminţi.  

  

Fii bun şi dă-ne să dormim

Şi-o să-ţi cântăm din ce mai ştim.  

Fii bun şi dă-ne să visăm

Şi-o să-ţi dansăm ce se cunoaşte pe la noi.  

  

În numai cinci zile, iubita mea îmi recită într-o franceză perfectă

Despre hârtiile lui Cantemir, balenele eşuate,  

Despre îndârjirea căutătorilor

Şi despre iubirea pe care numai ea mi-o poartă.  

  

În numai cinci bătăi de cord,

Toţi am văzut mersul pe apă.  

Unul cutremurat ţinea să-şi facă cât mai multe cruci,  

Un altul se ştergea la ochi,

Altul cu pietre de la moară arunca.  

  

De secetă nu s-a aflat nimic.  

Cel mic, venit de la oraş, va sta în pod citind

Despre lebede mici sosite tocmai de la cel

Cu care se-nţelege mai puţin.  

De secetă nu s-a aflat

Încă

Nimic.

Corpuri imaculate fug

Prin curţi de alb

Ce s-au uitat

Cu coada ochiului la timp.