Despre moarte

Feţe de pernă sting

Focul lăsat aprins

Într-una din odăile mai vechi.

Ea cântă din vioară.

Păsări se scutură de vânt,

Copaci se rup

Şi nou-născuţi cuibul refuză.

Ea cântă din vioară.

Războaie se pornesc

Pentru o cauză ce

Demult nu mai respiră prin culori.

Ea cântă din vioară.

Copiii fug,

Părinţii plâng,

Un ultim gest săruta fruntea goală.

Aşa cum ieri a fost ca azi,

Aşa cum totul pare într-o doară,

Mâinile-o dor, nu spune nimănui.

Şi totuşi,

Se ştiu atât de puţine

Lucruri despre moarte,

Ca şi cum ea

Ar locui undeva

În capul nostru.

Şi totuşi se ştiu

Atât de puţine lucruri

Despre moarte.