Vârstele sunt note scoase cu o sinceritate debordantă
De un acordeonist moscovit
Rămas fără casă.
În paşi de dans, -trei câte trei-
Cântă -toţi ştiu- ceva despre o fată deosebit de frumoasă.
Cu mult mai frumoasă decât poţi vedea acum
Pe străzile atât de mari, tot mai mari…
Poate, femeia vieţii lui, adusă acum în faţa lumii.
Poate fetiţei lui, care, cel mai probabil, a crescut.
Poate chiar el, jucând un rol nefericit.
Rugile -aşa se scrie- i-au ajuns pân' sus,
Durerile au fost uitate-ntr-un acord, deja, demult.
"Pur şi simplu, s-au dus.", urla un cor departe de a fi supus.
Vârstele sunt note scoase cu o sinceritate debordantă
De un acordeonist moscovit
Rămas fără casă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu