Azi am fost pe tărâmuri noi
La cules de flori râzând,
La pădure, fără pic de lumină.
Fără ţintă am alergat după ea,
Dar lumina fugea sărind stângaci într-un picior străin.
Am innoptat lângă foc.
Am ars, se pare, câţiva ani...
Acum sunt bun.
Acum sunt nou.
Acum cuvintele-mi şoptesc c-aş fi ceva
Ce seamănă cu-n om.
Om fără câini de pază,
Om fără pomii daţi cu var,
Om fără vieţi netrăite,
Pălind în faţă termometrului
Ce ţipă supraponderal.
În dodii tot vorbim de când
Un mic deşteptător, privind cruciş,
A prins din hăţurile vieţii.
Puteam să văd cu ambii ochi închişi,
Puteam să stau în mâini pan' la apus,
Puteam să cer un tânăr cerb.
Mi-au dat un bici din care să pocnesc când vreau.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu