#

do they have Christmas in the UK?

we all come in weird shapes

last night some kid dreamt he was a spider

dressed as one and stayed like that for weeks

i have a huge poster here that keeps falling

he wants to break free

now things get personal, like a train going around in circles

there's no meaning

we are all looking in the same mirror

seeing things different than they are

empty

sunt un templu plin de carii sunt un medic care cară

pelerina ploaia ochii, am fost zidul nu mai sunt

treci peste pod, animalul așteaptă în tine

pășește trist și aleargă fără gânduri

din cameră în cameră palpând viu neauzit

lăsa urme schimbă vagoanele discută se luptă într-o liniște mare

cu o mână cu vise speră

își leagă șireturile unul de altul

o burtă când de pește când de om

Apollo floarea soarelui să mai vii pe la noi

o masă lungă plină ochi cu fructe ochi

o masă la fel cu o familie care dezbate ce e bine și ce nu e bine

cine ce are de făcut 

casa noastră e o sferă simte și nu se dă bătută în nicio zi

căpitanul scufundat scrie celor de pe mal

ei nu pot citi nu știu răspunde

îi fac semne cu mâna de la distanță

doar copiii percep pericolul

construiesc o scară orizontală ușoară

o pun peste apă și așteaptă 

#

vine viața peste oameni ca o lună ca o palmă ca o poamă pe sub palme

doamne-doamne se tot roagă la un cerber plânge tare

e copil e singur și va inventa o lume de pe o zi pe alta

cu inima cu dalta doar din piese mici de ape și de clape lume-ulm 

și tot din singurătate face florile grădina tropicele mici pe care

le amestecăm să ne priceapă nimeni să ne scrie bine

și noi singuri ca și el ne-ncuiem într-un castel 

unde doar viorile mai pot unde fructe și compot unde facem iar complot

carnavale carnavale

oare cine ești

discontinuu rar apatic

mitraliera urme var

sunt numai ceea ce par

așa că scriu în după-amieze povești mai bune în care să intru

pe la uși urșii golul 

bolul holul 

camerele în pătrate de șah

pe pielea ta atât de nouă 

mâinile-n orașele mari 

în piețe plouă

dacă ai avea doar două inimi le-am iubi pe amândouă iar

o planetă ciudată

sunt pe o planetă ciudată

unde soarele nu-i soare

unde apa nu e apă

unde ochii nu sunt ochi

unde rochiile se rup

unde nu știu să ascult

unde pierdem toți pe rând

caut o dimineață în care cineva mă ia de mână

și mergem prin burți de pește, cântând

o poiană

nicio plecare

bună dimineața

sunt eu, așteptarea

asta e ultima mea zi

raport

reduc viteza

las vâslele

mă uit înainte

zâmbetul meu cuprinde marea

cocoșul II

ce mai e de știut despre oameni, întreabă-mă

suntem aici să trăim, să numărăm și stelele și iartă-mă

în sufletul meu bate un cocoș, după cum știi

doarme și el cuminte și așteaptă să se facă zi

și bate, bate ca mântuitor

are covorul roșu și păsări ce cântă-n cor

tu iartă-ne, ziceam

când soarele e-un măcelar

tu iartă-ne, se lasă timp

și sunt mulți oameni ce-i zidim în amintiri

ce mă bucur să te văd, ce mă bucur să te văd

sunt trecutul cu chip de om, mă-nșel, mă pierd

sunt un semafor, amestec culorile și-i pierd pe oameni

în glume, bancuri, în glume, bancuri, ba, ba

eu credeam că o să fie altfel și o să fim în vârf de munte toți

și-o să ne pierdem doar ocazional ca grecia îmbrăcată-n alb

ascunde-l, am un ceas pe inimă ce bate, bate el

am un portar ce stă la pândă care bate, bate el

și nu ne lasă să intrăm și nu mă lasă nici pe mine

nu mă recunoaște, nu mă recunoaște, nu, deși eu am fost

și-atunci și-acolo eu am fost

am muzicuță și-o știu pe de rost

nu mă recunoaște deși eu am fost

și-atunci și-acolo eu am fost

și stelele le știu tot pe de rost

manifesting

manifesting telephone ringing
saying hello we re bar we need bar person
we need bar people in our bar
could you come for a talk
could we borrow you for one evening in our bar
serving people who come at the bar
having fun at the bar
hello
we re the bar you were looking for
we re never closed either
hello hollow
hello

#

dintre toți oamenii doar tu nu ai secrete 

puțini se ascund sub patul tău

doar sori și stele

cerul are o culoare a lui

tu prinzi cu mâinile

tu râzi

îmi e dor dar plantez avioane de hârtie pe drum

fac pași, adun

te vor respinge pentru că ești diferit

tuturor le e rușine

aduc ofrande și cuvinte amăgitoare și dispar

ramâi tu cu marea și întrebările

și mulțumește cailor nedezertori

apoi ieși din pielea asta fricoasă

și lasă-ți tălpile să acopere bucata asta caldă de pământ

ce nu are păreri, planuri

nu promite, nu minte

sunt o minge de aer

stau și aștept 

pe nimeni 

#

lumea e plină de zâne

unele îți vorbesc

altele îți cântă

unele conduc

unele cer iertare

altele nu știu ce să spună

dar toate știu unele de altele

se țes 

și aleargă în afara formelor 

#

sunt la gară

voi lua trenul

o să fac o poartă în cer

trec prin ea sunete

cineva nu își mai amintește nimic

legenda spune

o lebădă părăsește

casa

casele se lipesc unele de altele 

își țin de cald

o, cum își țin de cald casele

orașul e un animal

orele sunt gălăgioase și lungi

blândețea e cel mai scump material de lucru

aici facem respirații 

aici ne întâlnim 

vedem bolta și intrăm cu capetele înăuntru

acolo e cald

avem răbdare

și bem fără să ne pierdem

#

o tristețe îmi caută chipul

oamenii iubesc și ei cât pot

pe o sârmă pășește fratele iubirii

pășește ușor, se clatină

trucurile clapele 

o secvență ușoară 

în vârful lumii e liniște 

e liniște în vârful lumii

#

și când nu se întâmplă nimic tot se întâmplă ceva

murmur muzici faze

totul într-o împreunare perfectă, fără să știm

un observator dansează apusul

lejer cad valurile peste fețe

un filtru acoperă și descoperă lumina

zborul și sunetele din el

no-te

su-net

su-flet

su-flă

două sute douăzeci și șapte

stele

înghit un soare și lui îi place

își face casa înăuntru și stă acolo

doarme

visează

visează soarele

#

am fost aproape de rușine

mestecând am înțeles că nu vrea să plece

m-au văzut câțiva oameni

îmi spuneau: nu-ți cere scuze, totul este în regulă 

dar eu fugeam și încălțările mele nu atingeau pământul 

am trecut prin toate piețele

femeile voiau să-mi dea struguri și castane și loc de dormit

cerbul se uita la mine cu ochii fixi, cu un rubin roșu deasupra ochilor

miros teama asta, am mai văzut-o

podurile sunt moi

îmbrățișările sunt scurte și se tem de om

omul își face casa unde e frig, apoi se tot mută

mai aproape de locurile de unde se aude muzica

băiatul și femeia pasăre

există o diferență între oameni și păsări

oamenii fac ceea ce fac oamenii

păsările fac ceea ce fac păsările

între ei există legături fine, vechi

văzute doar de privitorii atenți

femeia-pasăre a avut atingerea fină

atingerea ei nu deranja florile

nu trezea niciun animal și nu ocupa orașul

așa a simțit băiatul vindecare și un corp moale pe care să doarmă

când era bolnav 

sau când era iarnă 

femeia a văzut că și el era sensibil ca ea

și prindea fluturii cu mâinile fără să-i rănească 

dar uneori cădea în pahare cu cerneală

și nu mai știa să iasă de acolo singur

femeia a avut răbdare

l-a îngrijit și i-a cântat când avea dureri

s-au jucat și au plâns pe rând

au împăturit flori și au vopsit rănile mici 

au pornit fiecare pe o altă potecă

unde să-și continue darurile

în liniște

despre ei nu vorbește nimeni

pentru că nimeni nu știe unde sunt

mirosul lor se simte în unele orașe

în unele poeme mici

în atingeri

în cum bate o inimă

fiecare mulțumește în șoaptă 

și doar păsările aud cuvintele lor

când își ating aripă de aripă

stafii și stafide

o limbă de ceas

un popă distras

mă ascund într-o casă măruntă

trec câțiva pescari

capturi invizibile mătură apusul

adorm cu un leu

prieten tot eu

de mâine voi lua pe cineva din piața de fructe

vom merge în larg să vedem stele și păsări

și ne vom întoarce râzând

vom cumpăra provizii pentru localnici

și vom prinde fiecare răsărit

o scoică la piept îmi spune pe nume

eu o duc la mare

din ea răsar flori și vise răsar

flori și vise

asteroid

trec zilele ca un asteroid 

plantele acoperă arborii 

arborii acoperă lumina 

într-un fel de casă un fel de om se privește în ochi 

poartă rochii și dopuri de plută în urechi

în inima lui o apă fără valuri o barcă fără vâsle 

busolele sunt pentru cei cărora le e frică 

unsori uit și frica și din care familie vin 

din ce țară am văzut pentru prima dată norii 

din noroi fac aparate de zbor 

din inima mea fac păsări care visează să călătoreasca departe

coloseum

Era foarte dimineață. Atât de dimineață că nu puteam vedea soarele, după ce adormiserăm (toți) în Coloseum. Urma să ne luăm rămas bun de la păsări, de la case, de la vecinul care nu vorbește, de la tot ce suflă pe strada noastră.

ingles

it's great to have someone like you

who tells me what I have to do

and sticks around when I feel blue

and brain gives weirdest thoughts to chew

e bine

geamurile georgiei gem degeaba

o broască, hop pe-un picior

mă speriu și o-njur de parcă n-am trăit în casă de oameni

cu cască de protecție coli de hârtie câmpuri

ea pleacă

zice: nici scriitorii nu mai e ce-a fost odată 

acum au ecrane balcoane

eșafodul de la circ pare neschimbat

animalele, animale

acuarelele acuarele

iar îi vor sparge capul unuia cu acordeonul

ca să se știe cine-i șeful

sau șefa

să nu mai existe discuții percuții 

că de mâine se merge doi câte doi

și se face ce se trebuie de făcut

dacă plânge vreunu', ați pus-o cu mine, s-aude?

se-aude, zice plutonul

se-aude, zice plutonul de fete

seara se strâng toți în jurul unei cutii de sare 

și spun ce mai e de spus până se mai rotește o dată soarele

#

toți suntem importanți

o, uau

neiubiți, neștiuți

adorm cu gândul la cristi cel care suferă

pun vopsea peste ochi

var peste umeri

adorm și mă visez într-un balon

în burta unui elefant îndrăgostit

pilotez un avion pe care l-ai făcut tu din ce ai găsit în jurul casei

sunt ultimul drum

o muzicuță care pășește ca un prieten

emoții pe un cadru fix

sunt într-un cărucior de supermarket, cineva mă împinge de la spate

îmi știe gândurile (și) știe ce mă face să plâng

nu mă uit la el sau la ea

dau afară doar sâmburii din soare

mestec visul ăsta încet foarte încet

#

cei de care îmi pasă nici măcar nu știu că exist

cei de care îmi pasă

nu știu că mă gândesc la ei

noaptea când scormonesc după prosoape prin pian

după dovezi

când tresar de tristețe

eu îmi fac asta

eu sunt acest vis confuz

roagă-mă să îți spun o poveste

am cea mai frumoasă poveste pentru tine

azi îi dau foc cu tot cu pene

îmi ascund avutul într-un acordeon

și plec

pe căi ferate pe urma tramvaielor

pe unde se cere când înghit luna asta cât un taur cu care nu mă lupt niciodată

dar îl știu și mă știe

mă pândește sub poduri cu o cameră de filmat, zice

facem și noi ceva azi?

eu ies din pielea de rinocer, trec râul, trec de mine

și îi răspund că abia așteptam un prieten

copiii

trei copii de vârste incerte construiesc un turn din conuri 

și privesc urșii și vulpile care zboară pe deasupra caselor de cărbune

mica scrisoare

numar o tristețe, două tristeți

o povară, mai multe

cumpăr umbrele și pulovere de fată

umplu toate gropile cu aur și polen din care crește poiana asta

merg prin serile cu râsete și dau de pomană celui care-mi seamănă mai mult și mă privește în ochi

omul cu toate ale omului

mortul cu toate cele ce sunt încă vii

am un medalion în care țin ascuns cel mai mic secret din lume

o femeie care mă însoțește peste tot deși nu știu care-i e numele și

nu am vorbit niciodată

port rochii

ud stele

schimb pielea asta cu una albă ca de var

cânt la un pian de buzunar

se pare că viața are loc și aici

în fructul ăsta cu boabe roșii

se pare că poți să urăști și să uiți

car după mine o piatră de râu

flori la glezne

ancore și pistrui

cine mă vede să mă oprească

cine mă vede să mă întrebe de vorbă

să mă țină de mână că-l țin și eu

indiferent câte luni mai avem pâne cade tot soarele

poem care își caută numele

ludmila răstoarnă munți de aramă, cine cine e de vină când se fac sorii anapoda

am drumuri să le pierd și lanterne mici de lemn pe la noi se-opresc trei musafiri și stau puțin

gătim trei legume mari scriem pagini îndrumar nimeni nu pricepe nimeni cum să nu mai urmărim ce nu mai e

pe un câmp pe care bate soarele într-o zi în care-s moi topoarele florile în mov se tot opresc în fața ta

cu privirile lor, cu culorile lor, cu uimirile lor vă vorbiți

ai un zmeu cu care să plecăm când mor toate ceasurile

ai povești să ne-adoarmă animale de blană

elaborăm planuri care nu duc nicăieri, dar totuși ne duc undeva

ne întoarcem doar ca să zâmbim cu oamenii 

am plantat într-o grădină un arbore fără vină

el crește când plouă vara și iubește să ne vadă 

sar anume peste toate, n-avem casă, stăm la cort

cine vrea vrajbă așteaptă cântărește și înoată

de pe un mal pe celălalt mal

ofrande cuvinte mici ofrande cuvinte mici

legăn ființa asta cu chip de femeie 

și-i port hainele când e nevoie să mă vadă oamenii

m2

cine să-mi vadă stelele

cine să-mi spună adevărul

cine îmi râde iar durerile

dacă nu tu

anotimpuri scurte

vorbim cum știm în cuvinte puține

am plecarea în ochi dar tu nu te sperii

umerii mei sunt umerii tăi și umerii tăi mă țin

stau între copaci

văd animalele cum caută să nu știe

nume loc orașe datorii

ospăț și oaspeți

regele sunt

regină esți

pasul tău e moale și cald

pasul tău mă știe

nu mă vede slab, nu mă vede puternic

nu mă vede cel mai bun sau primul

îmi scrie

îi scriu

îi aduc o gutuie

râsul tău e fermecat, aduce pacea

am cu mine un suflet pe care îl pun pe cărare

care mă ia de pe cărări

oftez

am răbdare

să deschizi o umbrelă de mărimea unui meteorit și să o ți sub oricîne cere

va fi fericit

își va știi, în sfârșit, numele

tempus fugit 4b

mă bucur că stai sub stele

că poezia de pe ele îți face adăpost în piele

ce oră e, ce țară e

afara e o bucurie pe care o împart câțiva fără să știe

suntem pe o stradă fără nume lângă un felinar care clipește

o viață-i prea puțin

ce faci, peștișorule?

ai grijă, orice lasă urme

mergem la gradina cu foi de salată

deschidem toate ușile și-i îmbunăm pe cei ce stau de pază

cu zahăr cu flori uscate, cu miere, cu fapte bune

toți oamenii orașului adorm

nimeni nu vrea să ne privească de pe tron

ai talpa ușoară

nu părăsești, nu țipi, nu-ți e frică să plângi

ce lume

și e toată a noastră

trapez

if you wanna have, like, normal talks, 'bout life and death and tiny stars, we can have that

ce e cu stele astea pe farfurie farfurie

n-are cum să-i placă de tine, a văzut animale care sar mai sus

la orice etaj, la orice oră, la orice bornă

nefericirea e o ștampilă simplă

pare că suntem cineva pe barca asta

da' niciunul din noi nu dă la vâsle

ce se vede dincolo de țărm

ce se vede dincolo de țărm

ce se vede dincolo de

ce-ar fi să nu mai 

să nu mai, să nu mai, să nu mai 

un butoi în care ne punem dorințele-n lizieră

binoclu verosimil ca lumina după sex

când văd în ochii lor iubire 

visez la mare sunt impar sunt o pastă al dente gen

sunt nesigur așa că plec

am tricou cu dungi, marinar simplu

am un cal de jucărie care știe c-o să ne pierdem

îmi arată drumul 

apoi ne ascundem într-o casă în care suntem pe rând

eu și el și eu și el și eu și el vrem viață

amestecăm dorințe și ființe din 2000+

iau un autobuz să mă ducă la stela

gătim în casă 

bem apă de la robinet

și nu ținem secrete

hei, siri

sunt în fața gării și aștept

bravo, ești băiat deștept

întrebările sunt o amânare

când o să fiu mare o să fiu ca mine

sunt plin de vise în burta asta de om

sunt plin de regrete ca un pește

când o să fiu mare o să fiu ca mine

ca mine ca mine ca mine ca

când o să fiu mare o să fiu ca mine

ca mine ca mine ca mine ca mine

head to head II

Ar fi bună niste supa de tăieței făcută acasă 

Și un ventilator cât cel mai mare elefant care vrea să ajungă dincolo

Și caută și caută

Pe sub frunze

Pe sub omizi

Și-și cântă aventura în liniște

Doarme pe unde apucă

Și visele încă pâlpâie pe unde ar fi pieptul

Pe unde s-ar odihni praful ăsta de stele

Se aud salvări și greierii noaptea

Animalelor cu blană le e teamă de mine

Am văzut că lângă penitenciar e cel mai liniște 

Sculpturi cu oameni în mărime naturală

Cineva mă îmbrățișează de parcă mă iubește

Dar nu știu cine e și nici cum să fac să mă găsească a doua oară

recuperatorii

te sună recuperatorii dar tu-i sperii cu-n oftat

alungi păsări din cuib

acasă la Ilinca nu mai răspunde nimeni

toți proiectează case margini de oase

OZN-uri farfurii

caiace hamace clipe mari

poeziile au rămas la mine

tu ai păstrat pisica și frica mea de azi

toți suntem fragili și scriem peste vopsele cu alte vopsele cu alte vopsele cu alte vopsele

port o cârmä care duce unde vrem să fim cu toții

port o uliță aparte

port o haină o himeră

și mă uit la pui de uliu cum adorm pe mâna ta

ai flori albe la ureche ochii mici și spui cui trece

despre inimă și suflu

iar pe maluri inegale o trompetă-și ia avântul

raiul provizoriu pântec

cântec clovn așteaptă seara

hai la mare, frățioare

au și apă și uitare pentru capetele noastre

conuri mari pline cu ură sau cu vise sau cu vise

zgura asta felul ăsta de-a privi avânt și norii

ne va duce-n altă țară

unde-s fericiți doar clovnii

și conduc dorm pe saltele pielea lor o mare apă

eu sunt toți supereroii care-au existat vreodată

bag trei fise și răspunde

de ce suni la ora asta

nu am unde să acopăr rana asta doar cu păsări

caut o cameră de oaspeți

pește proaspăt și rubine și mă tot gândeam la tine

cum faci poduri mici să cânte

și trei eleranți să plângă

lunetiștii fără mamă stau la pândă și nu trag

privesc țintele cu drag

melancolici pe alcoolici

trmători pe călători

vagă lume de culori

stai în fața celor două piepturi ale mele și suflă unde pare că e o gaurā

uite cum se vindecă

uite cum sar peste animale cu coarne mari

uite cum iubesc fāră frică și dau flori care cresc la loc din pământ

măcar aici să învingă cineva

pictez pereții cu stele plecate de acasă

dezertare din plictiseală

pun o bombă să lovească doar ce nu-ți mai folosește

și să te ia în brațe cât tot întinsul

#

pot fi cine vreau eu

pot merge unde vreau eu

inima mea cap de leu

inima ta heleșteu

programez

ceasuri cercuri cereri circul

când trece pe la tine pe-acasă să lase scrisoarea mea

citită de porumbei cu ochii lor diamant

citită de cei ce nu au

de cei veseli și de ceilalți

e viață și după, o așteptăm și numărăm pe sărite

pot fi cine vreau eu

într-un cartier din Franța adolescenți neiubiti de părinți pun la cale

obstacole perfecte

și spun că vor salva lumea

vivaldi

mai explodează noaptea, când nu le vede nimeni

câte două supernove mici 

care se gândesc la iubire și la cum e să fii om 

head to head

the sun is a killer in your city

it turns horses into hopes

the tiniest star in a gold bird that has no trace

it's 9:25

the one that hugged me as we were brothers it's still looking for my steps for my runaway

i am in this motherless tower

i am on this fatherless lang

planting strawberry trees for castaways

i am here, if you could only hear the waves I am making

it's summertime

that means either sadness or infinite joy

let's replace this infinite clock with an egg

my life is a dream within a dream and the one who's dreaming makes jokes and planes and has no name whatsoever

here's a fireplace

here's a shoe

here's a triumph

can I be your human in this rainy day full of festivals and carnivals and bird showcasing?

I will wait

count dragons and wish

for the ones who don't have a home within their own body

he dere's just Monday

we are watching the smallest ocean

a tiny animal carrying food to his brothers who are waiting on the other part of the skyline

a dog is waiting at the base of the tree

the chipmunk freezes and waits in patience

for the day to go by

o mână de la est

mi-a strâns mâna cu putere

vorbind despre alte orașe alte păsări

glumele ei mișcă bărcile de la est

și pe mine

dudu

dum-dum-duminică

dor-dor-dormitor

greta chinuie pisici în londra

le vorbește în multe limbi 

ele stau

singurătatea arată în fiecare casă cam la fel

aceleași mișcări scurte

aceeași pierdere de vreme

perpetuu un porumbel se așează pe marginea picioarelor mele și zice

aici, cândva, a stat un împărat

aici, cândva, a stat o fată cu ochii plânși de prea multă dragoste

sortez cu tine haine și le punem împreună în mașina de spălat

mâncăm acasă, doar acasă 

în oraș e un virus care atacă oamenii singuri

aici e doar sfârșit de săptămână 

doar final de an 

când vrem, ne transformăm în animale și ne uităm la steaua asta nouă despre care se vorbește la știri

vorbește cu noi

are vocea unui copil de opt ani căruia îi e dor

pe sub cer

pe sub aripi

las cadouri pentru tine

tu le culegi după care uiți ce an e

aici e capătul promisiunilor

aici clocotește aventura

serul ăsta ne-ar putea trezi

cântărim ce să facem cu el

florile se rup singure și-ți sar pe pernă

un hipopotam îți scrie scrisori zâmbitor

și așteaptă să se facă primăvară

she's called summer and she likes me back

2:31 am - I am imagining how I'm gonna fall in love 

with a girl who composes music and directs film

she has a cool car and will propose to go pack all my bags

then go at the sea for a day or two

we should make a band, one of us says one day

we already have a name for that

we should laugh until these falling stars will be all over this forest

and give and runaway

we already have a name for that

dressed as if you were from turkey

freckles flip-flops a tiny turban

or maybe not

being shy only to make feel 

eat the only sun available only to give it back to others 

you're a jellyfish

you're a tiny crocodile who prays to the blue birds

who who who will drink almost all the rain

who who who will just smile and never blame 

only the feathers have no fear

and tricksy lovers spelling

i am not here

although someone's breathing

and we already have a name for that

the postwoman

this postman is always loosing letters

people are suffering

not knowing what to do with their feelings, where to put them all

this post woman always throws away letters

not fearing consequences, silly words, police stations

she has her own plan that grows inside and sings blue lullabies

she sews other words and vows for those in need

their faces catch a new light knowing bliss will pay a visit in no time 

the wait

i am waiting for you

in my first morning on earth

in a morning at 11:38 after two hours of sleep

in a train station

in pain

unscared, I am waiting for you

counting wounds and looking over an infinite field that takes me to the next place

i am waiting for you at the circus

taming elephants, hearts and trumpets

in silence

praying for rain for those who need it most

i have a kite in my hands

i am the kite calmly going from here to there

with no words prepared

i am waiting 

într-un lan de nu-știu-ce '24

discul

vocea

desculț

apusul

cu păsări

într-un picior

caut

aud monezi lovindu-se-ntr-un cântec

girafa

genunchii

fetița regretă

de dincolo de pod egretele

cineva trage să ne întoarcem

la noi mici

și mai mici

și stăm așa

sub semiluna asta caldă

și râdem fiecare cu ochii-n ochii celuilalt

jucăm table și ne uităm spre oraș

orașul vede cum plâng și eu și tu și are răbdare

nu are colți

și nu-i e frică de durere

de singurătatea asta ca o ancoră

te strig în limba aia pe care am inventat-o când începuse să plouă

și aștept un glonte care nu rănește

să-mi dea bună ziua

și să mergem cu geamurile deschise peste colina asta

să vorbim în silabe mici

să facem pe orbii

și râsul să curgă la robinet în toate casele