Nu, n-a mai stat.
Îl văd în lumea lui,
Tot aşteptând să-ţi spună: "cui pe cui se scoate".
Tu-l iei de mâini şi îl întinzi, să-i spui,
Îţi spăl eu pactul cu nesfinţi
Şi umărul cu necredinti.
Hai, dă-i ceva din mână ta cu zimţi.
Nu are dinţi că-i muşca ciuda din aţele noi, dar tot
Nimic nu pare nou în lumea lui.
Şi nimănui nu-i poate da prin gând că
În nucleul tău de sori,
Primăveri cântă-n flautul ei.
Ce chei îmi dai?
Se rup în broască şi rămân închis.
E frigul oaselor şi mor
Cine eşti tu? Cine ai vrea să fii?
Tresar de dor, dar pleci să îmi aduci ceva
Din steaua fără nume,
Din flintele nebune,
Din ochii de cărbune...
Arzi, te ascunzi, te caută,
E el, eu plec, cred c-o lăsăm pe altă dată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu