luni, 22 februarie 2010

Coacere

Departe, dar aproape,  
Aproape, dar departe,  
Un set de mulţimi complementare se împart
În găşti tot mai mici,  
Împrăştiindu-ne pliante despre bun simţ şi responsabilitate.

Parcă seamănă în fuga lor cu turcul,  
Vânzătorul de vată pe băţ,
Ce zâmbeşte plin de pete de ulei.
Probabil soţia lui are de susţinut o ultima olimpiadă
La matematică.  
  
Şi totuşi,  
Soarele te încălzeşte indiferent de bodegă,  
Iar zâna măseluţă încă-şi mai ţine părul pe moaţe.  
Copiii-şi smulg de zor
Ultimii dinţi de lapte, aşteptând
Un nor de zâmbete împachetate.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

ochii și da ochii și nu

ochii lui spun nu  ochii ei spun da e dimineață se privesc în ochi și servesc masa are haina ruptă ea întreabă: a trecut ceva, nu? în grădin...