N-am ştiut ce-avea să fie, pentru ce şi unde duce
Drumul despicat în două, născătorul de răscruce.
Dar am dat semnalul vesel şi chiar pe nepregătite,
Am ieşit năuc în soare, cu firele despletite.
Repejor am dat năvală şi-am vorbit de-o destinaţie.
Mă privea o domnişoară în pantofii ei cu ace,
Ce-o-nţepau de când făcut-a
Tot fatidica greşeală.
De-a i se ivi în cale
Peste vise, viitoruri,
Peste soldaţii supuşi,
Ce se-nghesuie-n uitare,
Într-o casă de păpuşi.
Licărire-mpresurată după moartea de pe urmă.
Ştiu, erai o altă faţă, corp comun ce mă inundă,
Fără să pot şti motivul
Ruperii de jos din vale
A unei crenguţe roşii, rumene, provocatoare
De schimbări şi revelaţii
Despre cartea ce-ntr-o doară,
Se-nvoieste să nu doară.
Să nu ştie,
Să nu fie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu