Cunosc o singură frică.
De câte ori simt că mă tem,
Las luminile aprinse în fiecare cameră.
Chiar și în cele în care n-aș putea dormi niciodată.
Mi-am propus să uit întrerupatorul
În pozitia cea mai favorabilă.
Asta îmi da un sentiment de siguranță.
Pentru numai câteva clipe,
Ceva necunoscut mie,
Mă face să cred ca te-ai întors din drum.
Că ți-ai uitat cheile, paltonul, sau altceva.
Dar văd imediat calendarul și privirea
Lui parcă abia ieșita de la ospiciu.
E trist, pentru că nu mi-a suras niciodată
Ideea de-al da cu un an sau doi în urmă așa cum...
Știi ce mi-a spus?
Vrea călătorie în timp.
Vrea Şeherezada și covor fermecat.
Vrea duhul din lampă, deși știe
Că cele trei dorințe alese prost,
Îi vor aduce moartea.
L-am umplut de cercuri.
Parcă aș fi femeie.
Parcă, inconștient,
Caut tot felul de obiecte care să te înlocuiască.
O jucarie de pluș, un pulover dungat, un ruj de buze...
De mâine voi încercui pe pereți.
Iar când voi fi terminat și cu ei,
Voi încercui oamenii de afară.
Rând cu rând, petală cu petală,
Până la ultimul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu