Măi să fie!
În numai patru luni, poate cinci,
O transformare teribilă.
O metamorfoză.
Dar să recunostituim.
Ai înlocuit eșarfele cu ceva mai sobru, parcă mai serios,
Părul scurt cu un coc de toată frumusețea
Si vioara cu o muzicuță pe care acum un deceniu și jumatate
O desfăcusem să-i văd absolutul.
Doi ticăloși cu chitare iți cântă în strună
Strigându-ți că ești o stea.
O stea de mare, de munte, de pământ.
Ici colo un decolteu,
Puțină catifea
Și fum cât să-l poți tăia cu cuțitul.
(De fapt, ai devenit femeie.
Dar ce știu ei despre femei?
Bărbații n-au știut niciodată nimic despre femei,
Iar ele..până și asta știu!
Vă mirați?..)
Nu știu cine a făcut din tine femeie,
Dar a făcut o treabă bună.
Nu trebuia să fi fost sculptor, poet, sau mai știu eu ce.
Să asculte Paul Gilbert, Petrucci, ori Satriani.
Nici bărbat nu trebuie să fi fost.
(Dacă tot n-am fost eu...)
Și sunt atât de nefericit,
Că în toată nefericirea asta a mea,
Literele o vor lua și ele ușor spre dreapta, turmentate.
Știu că numai tu mă puteai primi la orele dimineții
După ce am slujit unor sticle cu alcool,
În loc să-ți slujesc ție,
Spunandu-mi "Nu-i nimic".
Am fost infidel, dar tu m-ai schimbat.
Mi-ai dat lămâi cu zahar pentru mahmureală
Și un sărut ștrengar.
(El nu știu pentru ce-a fost.)
Tot un "Nu-i nimic" imi vei arunca și în celelalte cazuri
În care ar fi trebuit să ștergi cu mine pe jos.
Să mă pui să-ți spăl, să-ți calc, să-ti bat covoarele,
Să mă faci "baiat de casă".
Ai fi facut-o fericită pe mama...
Beau dintr-un pahar contrafacut și încep sa văd voci.
Voci bărbătești, femeiești, pământești sau nu.
Sau să aud?
Îmi spun că "Ceva nu e bine."
Și privesc cum Totul se scurge lăsând loc golului
În care ai fi intrat fără prea mult efrot și tu,
Și toate rezervele de gin tonic ale orașului.
Sunt singurul care știe că ei au rămas cumva în urmă
Și că paharul ăsta nu se poate sparge niciodată.
Știți seturile alea de la teleshopping?
Paharul ăsta nu e făcut să se spargă.
Nici să se ciobească măcar.
Din el va bea toata dragostea voastră rănită ușor,
În ultimele atentate,
În ultimele încercări de-a rămâne în jocul acesta
Căruia s-au hotărât cu toții să-i zică viață.
Reguli?
Destul de puține.
Limite?
Ce s-o mai lungim... câștigă cel mai iute de picior.
Și, peste toate, pustiul strâmba obraznic din obraji, întrebandu-ne:
"Ce-i aia <Ruleta Rusească>, domnilor?"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu