Copilărie

Aș vrea ca viața mea să fie un șirag plin cu mărgele

Pe care să le dăruiesc celei ce cere infinit.

Pe care să le dau în începuturile mele

Lui Cronos, regelui cumplit.

Aș vrea ca fiecare să simbolizeze-un început.

Mereu nou, dar mereu același.

Cu-mbrățișări, săruturi, foi de dud,

Care să se repete.

Șiragul să n-aibă sfârșit,

Să nu îmbătrânească.

Pentru că începuturi noi iși vor dori cu toții

Ce vor da de coastă.

De coasta rupta din Adam, de șarpe,

De trupul gol și nepătat,

De cap strivit

Și-apoi de plata celor necurate.

Atunci doar să le dau singurul meu șirag, să îl împartă,

Să ia din el un început

Și să continue să trăiască

În ceea ce s-a dat.