Cortina

Mii de cavaleri mor și nimeni nu face nimic.

Tot atâtea suflete urcă cu o viteză uimitoare,

Pentru că cineva e obligat -n-are scăpare-,

În a plăti greșelile ce tu urmează să le ierți.

Înainte de trecere, de trecerea tuturor,

Altcineva va sta cu cronometru-n mână,

Atent la degetul arătător,

Prudent

Și totodată temator.

Se cheama contra timp și se plătește numai cu bancnote mari.

Zămislit de cu vreme numai în sufletele tari,

Așteaptă

Cortina să ridice.

Ei sunt mântuitori ai timpurilor noastre,

Siliți de uitare, de frigul din oase,

Ce roade cu mici fulgi de ură o soartă pătată.

Uitată.

Totul după plan, așa cum s-a scris.

Aceeași misiune, aproape același vis,

Tratament dur - supremă răsplată.

Alți două mii de ani de liniște curată.