marți, 1 septembrie 2009

Divan

Între rai și iad, te-am găsit
Spălându-ți mânecile ce le știu de când cântai la pian,
Gândind la trecerea ce așteptai
La zborul tău.

Și m-am văzut suprem judecător
Într-un proces al conștiinței tale fără seamă,
Pus sa aleg între un paradis și-un hău plin cu uitare.
Am tot decis, deliberat,
Apoi facut-am pas în spate.

Te-aș fi grațiat.
Ți-aș fi plătit o mie de cauțiuni,
Ti-aș fi adus avocați să te apare,
Însă mi-ai spus că trebuie să isprăvești.

Să cureți ce-ai trăit la timp, că timpul nu te iartă,
Să pregătești discursul cu suspin,
Și-atunci vor coborî din cer, alai
Și te vor duce în sfârșit Acasă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

ochii și da ochii și nu

ochii lui spun nu  ochii ei spun da e dimineață se privesc în ochi și servesc masa are haina ruptă ea întreabă: a trecut ceva, nu? în grădin...