sunt un povestitor
orb cobor
cu mâinile la spate pe sub tunel
aici toți homeleșii îmi zic sărumâna, vă chemăm liftul?
aveți nevoie de-ajutor?
pe piept am urme de topor
n-a fost să fiu clovn în viața asta
aruncă-mi altă față și lasă-mă s-o port
aici e cald, e cald, să mor io
și nu-mi mai găsesc întrerupătorul
trece-mi tu toate numerele de telefon și sun io la care vreau
alo, v-am sunat să vă întreb dacă vă merge frigiderul
sunt în cel mai mare hotel
hai să ne sprijinim unii de alții până trece potopul
potopul potopul până trece
răceala recolta livada în care ne-am iubit care cu carne
se-aude un sunet scurt
se-aprinde lumina
sunt aici cu voi
îmi număr lacrimile
da lacrimile mele sunt nenumărate
scot hipopotamul ăsta și plecăm pe-o trotinetă până la mama
am o mână lungă care s-ajungă până la fiecare
e timp
și pentru caii decapitați
și pentru fetele ca tine
și pentru finaluri
și pentru flori când plouă
mai cobor două etaje
în tunel eu îmi spun câte ceva
râd
corul nu mai întreabă nimic
e cinci dimineața și tu tot te urăști
scuze
ceva mai voios n-ai și tu?
păi, n-am
iubire
pe-un picior de cămilă
pe palma ta
pe pieptul tău gol maroniu
care nu știe despre orașe și lumea modernă
mâncăm struguri
și dansăm
mai mult tu
și ne uităm cu un ochean înăuntrul meu
acolo un doctor cântă la fire de telegraf
aici tu
ochii mari
corul e ascultător și cântă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu