am văzut
dar au trecut cu viteza cu care trec
promisiuni nori dragonii japonezi
stelele care se grăbesc
am știut
dar am uitat cum uită cel mai mare pește
oceanul omul
zenobia și restul celor prezenți
m-am întors
am stat cât să văd toți oamenii și obiceiurile lor
soarele dimineața
mașinile moliile și monștrii imaginați
benzile desenate păsările mici care cândva au fost omul
am băut
două fântâni și am văzut pădurea de sus
pe mine căutând
găsind
acum totul zboară
calmul îmbrățișează planetele
iar ele se lasă
și chiar închid ochii
în timp ce nimeni nu mai are nimic de spus
soare
peste vapoare cândva epave azi grădini mari
peste alice și căutătorii de bine
peste pământ
peste maeștrii ascunși de lume
peste capetele de tigru
la unison
ne bucurăm
în tăcere
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu