duminică, 30 octombrie 2022

mă caută un urs polar

mă caută un urs polar
mă caută la măcelar
mă caută în vama patru
mă caută pe la portari

pe un vapor pe la ghețar
mă caută la mama acasă
mă caută la tata-n grădini
toți ceilalți urși știu că-i pasă

mă caută și nu mă găsește 
suspin
bea sticle de vin albine nectar
mă caută și nu mă găsește 

dar caută și iarna
și-n capete caută
mă caută în amintiri
mă caută pe la vecini

mă caută un urs polar
mă caută la măcelar
mă caută în vama veche
mă caută pe la portari
dar la poli mi s-a spus că nu mă mai caută

a fost o dată un urs polar
care-a fugit de-acasă

prea multe poeme

cred că mă vor da în urmărire că scriu prea multe poeme
și ți-e frică?
nu-mi e frică, dar n-am niciun mesaj pentru nimeni

numai mie îmi culeg fructe dimineața 
le sorb
cad în somn
acolo e Zenobia
nu s-a aprins chibritul
și-a făcut din bucătărie o seră cu mii de flori și doi sori ce dau bună ziua 
oricui
invitat sau neinvitat

#

sunt o portocală
servesc o portocală pătrată
unui călău întors la munci mai frumoase

o apucă ușor
susură un râu plânge o mamă

crocodilul se pitește în inima mea 
stă acolo cuminte
mă învață poezii ghicitori

un doctor nu mai vrea să repare pe nimeni
colecționarul nu mai adună nimic
omul nu mai suferă

poezie, proză si alti mici balauri

puiule, de ce scriu oamenii poezie?
că le vine
sau poate vor să spună ceva cuiva
poate nu știu cum să spună
sau n-au cui să-i spună
sau nu li se răspunde ce ar avea nevoie să audă

dar nici poezia nu-ți răspunde
da
dar nici nu-ți spune ceva urât înapoi

și proză, crezi că e același lucru?
da
atât că ai nevoie să stai mai mult timp într-o singură poveste

aha
deci poezia e un one night stand 
iar proza e o relație de durată
poezia e un shot iar proza o sticlă de vin

calea ferată 2: în nopți cu asfalt

în nopți cu asfalt
soldații ne iau cu asalt

capul pisicii
e sfârsitul durerii și-al fricii

iarna polară
mă face să uit de bani și de fală

plictisit de sacrificii
îmi iau stele pe băț și covrigi de la nenea Gigi

aici e capătul universului
alfa și omega
nunta care durează două săptămâni 
regina din vis
pofta de scris 

cineva mă servește cu un ceai
am mâinile și capul de evantai

mă uit la tine 
amfibia așteaptă ceva de la mine 

se anunță circul
noi stăm în poduri și pe acoperiș cu gândul la bunicul

o floare pentru tine
zâmbești și mulțumești cu ochi pe care nu-i putem zări în mulțime 

trec ani
trec cutremure
zile cu soț
băuturile noastre așteaptă în baloți
la radio e pace
adesea facem doar ce ne place

#

foc și tigru
crenguțe înflorite
profeția
timp stele
o amintire
trezirea
totul acum
o baltă
oamenii de sub oraș
planuri
zbirul
arăt spre cer
un ochi se uită la mine 

ili 3

pe unde ne pierdem
și de ce
o străduță cu petale
o străduță cu noroi
o străduță oarecare
între noi

aripi se deschid
plouă peste piețe
ceaiul plânge
și tu plângi
eu sunt prea mic să știu că nu vrei să lovești

tu cauți pulovere calde
stai cu mine în frig
uiți trecut
aceasta este vacanța nesfârșită
neașteptată

timp a trecut
eu nu mi-am schimbat privirea
m-am mai aranjat pe la colțuri
și fuga începe să plece de la mine

sâmbătă, 29 octombrie 2022

tu

sunt tot ce se poate și peste
așa mi se pare
când mănânc din felinare
și când mă uit la tine

#

sunt tot soiul de cuvinte și amărăciuni pe limba celui mai tânăr pește 
nu vrei să fii ca el, băiete

sunt tot felul de cvartete
luminițe și fractali
am mai multe mâini curate decât au îngrijitorii
de la casele cu cai

acesta este un castel de nisip
acesta un ansamblu nemaipomenit
aceasta e o poezie nesfârșită

patria mea 
pulpele mele de bărbat
gândurile mele de fată

am o semilună în jurul gâtului
îmi arată drumul 
îmi vorbește ca de la stea la stea 
și ar vrea ca ăsta să fie secretul nostru
măcar până dau frunzele copacului ăsta roșu și obișnuit cu schimbările și cu lumea 

#

poate era ceva de capul meu
dar nu știam
de unde să fi știut 
pe atunci purtam nouă ceasuri pe o singură mână
mă rugam în fiecare sâmbătă la altceva
și nu speram mântuirea

șarpele nu strânge fără să-l sperii
albina nu vine la miere contra-făcută
asta știm

umplem pernele cu burduf
dar și trăsurile roșii
pierdem peștii și mergem să ne rugăm de alții să vină pe mal

de câine

am crescut într-o burtă de câine
am stat acolo multe anotimpuri
a trecut și circ și moarte 
și mama și tata
și cerșetorii cu ochi deschiși 

a trecut anii
am crescut mare până la soare
voie bună peste lună
am iubit neștiutor
avionaș fără motor 
am iubit de noapte bună
am călcat viile
vina
vulturul nevinovat 

acesta este trupul meu
acesta este un bilet de încurajare
un tată nou-nouț
care nu vrea nimic în schimb

ana trage aer în piept
vede târgul de pe coline
fură un inel când e căldura aia mare
și pleacă în primul șir de vagoane.

îi străluceac ochii doi
tare frumos îi străluceac 
nu se grăbește 
pentru că știe cine e

dezertor

o să mă traducă în engleză în avgană în poloneză
cineva cu ochii tai o să mă caute pe străzi
o să mă bucur
o să uit

o să am formă de pește și-o să mă caut și eu
îmi zâmbesc eu până la urmă

la ce buni eroii în patria asta?
cine cântă în trupe?
cine are bani de-mprumut?
cine dezertează cu mine la noapte? 

vom scăpa
vom urmări coarnele de cerb și pe mine
va ploua
vom urmări coarnele de cerb și pe mine

nunta

eram la nuntă
fiecare om de ținea de mână cu un altul
bâlbâiam cu arma în mână
îmi spuneam
n-o să mai pun niciodată mâna pe o armă
apoi au rămas doar mâini
apoi au rămas doar ochi
apoi rămâneau doar mațe
fluturi

ascult un cântec trist
mă gândesc la viitor
și el se gândește la mine 
îi curg ochii după mine
asteaptă să dau lovitura deși 
nu știe din care parte

de pe mare
de pe uscat
din inimă
din branhii
așa că uneori i se face frică

apoi pune de ceai
și mai așteaptă un răsărit 

în fața puștii

toți suntem darnici în fața puștii
în fața neantului
ne căim 
ne schimbăm
ne cerem iertare

șoarecii bătrâni mor
poate nu azi
poate nu acum

mor și cei tineri
după marea fugă
după marea speranță

dar suntem darnici nu numai așa 
și nu numai atunci

Insulele lui Langerhans

avem un milion de flori înăuntru
mii de insule 
totul într-o aglomerare perfectă
un mecanism inextricabil 
în om
fără să știm
un mușuroi încă nedescoperit
mii de insule locuite și nelocuite

vineri, 28 octombrie 2022

prieteni IV:

te voi îmblânzi eu 
câine de vânătoare
te voi aduce la mine acasă și-ți va plăcea
să bem vin
să citim
să înotăm în grădina noastră
și să culegem fructul oprit

te voi îmblânzi eu
câine de vânătoare
te voi aduce la mine acasă și-ți va plăcea

prieteni III:

câte nu știu oamenii despre mine
când e noapte
când îi caut
și mă înzdrăvenesc să văd capătul

câte gări imaginare
și fericiri încă neîntâmplate

câtă fericire
fericire
fericire
într-un ochi de ac într-un cap de pisică

îmi fac câte o rană fără să vreau
o îngrijesc
caut să nu mai fac alta ca ea
să mă plimb printr-o pădure fără ceas și umbrelă
să adorm
să văd cerbii și puii urs

stea polară
stai aici 
în poiana asta mică
și arată-mi
cum recunosc omul bun
răbdarea
timpul trecut
pe mine
pe cel ce face lumină

câte nu știu oamenii
câtă fericire
fără seamăn
mai e de înghițit

o nuntă cu sine în secret
o semilună
câtă fericire 
fără pereche
mai e de privit cu ambii ochi 
cu ambele mâini 

prieteni II: s-a făcut

și s-a făcut liniște
s-a făcut
a fost făcut
în cana cu ceai în
cana galileii
într-un apus clocit dimineața

s-a lăsat o așteptare mică mare peste ea
legăna
în orașul cu nume lung
în gondole
în inima mea

s-a lăsat noapte
apoi zi a fost în amintirile mele
ne măsuram și eram egali
nu era frica cu noi
și nu voiam să ajungem altundeva

în orașul mic se văd
amintiri
pui de rechini
semnături povești sincere
și dimineți cu soarele peste ochi

ferește ogarul

doamne ferește să se compare cineva cu mine
i-aș spune: ce e cu tine, dragule
nu vezi floarea asta cum crește să o poți vedea de oriunde din oraș?
nu vezi floarea asta uitată în mâl?
nu vezi că nu e bine să semănăm

am număra oglinzi și pene
am sta la sfat la lene
ai pleca
aș rămâne singur
apoi mi-aș aminti de păunii mei și le-aș spune o poveste cu tâlc

a fost o dată în Maroc un ogar cuminte
mergea în fiecare zi la târg pe altă cărare
se întorcea în fiecare zi acasă
dormea mereu așezat pe o altă latură
cânta cu păsările și cu oamenii
nu voia să plece 
să fie iubit
și nu voia să fie altcineva

un senn

un semn ca Saturn
centaurii numără stele mici
sunt centrul universului meu moale
sunt un ou moale

un pescar care așteaptă
cară prada culcă somnul cu
mustățile din față se prind visele cu
inima se deschid ușile

o pelerină primită cadou
un om o amintire pe care nu o poți șterge
grindină și recolta de porumb rămâne neatinsă
oare cine și-a pus mâinile aici
Dumnezeu sau omul

prieteni I

iar simt că nu am prieteni și citesc poezie 
și aud cum plouă în altă parte
pe mine pe corturi pe albie pe rafturi
apoi un foc pe care l-am făcut chiar eu

număr flori deschise
blândețuri dimineața
poate-poate

mă apropiu dezmierd cer
cutreier mă ascund
poate

aștept 
pe peron aștept
în gară aștept
în măcelării
în curtea de la conservator
în cușca unei păsări
poate-poate

miercuri, 26 octombrie 2022

s. #4

e ziua-n care am văzut soarele
marea
am fost frate cu mine 
am iubit fără întrebări
și am dormit neîntors

am înțeles că toți suntem la fel
dar nu am avut voie să spun

ziua-n care am luat mâncare bună de toți banii
bilete peste tot
un turn secret
o casă de chibrituri

ziua în care și eu am făcut o baie
am văzut jocul nesfârsit 
am rămas fără griji
am văzut orașul de sus
și orașul s-a uitat la mine

hai, orașule, râzi orașule
hai, ogarule, râzi ogarule
hai, orașule

sp #13

miroase a dezinfectant și măcelărie
sala de operații e la subsol și arată ca ceva ilegal
unde ajungi dacă ai făcut rău cuiva important

apoi un domn despre care nu știu nimic
a pus mâna pe mine și a stat într-un fel de rugăciune
îi era mai greu ca mie dar am continuat să respir

apoi mi s-a făcut rău când mi-am văzut noul corp
nu aș fi putut să strig ajutor
așa că mi-am spus singur o rugăciune

marți, 25 octombrie 2022

s. #3

suntem tâmpiți
nu pricepem că și ele sunt pierdute
făcute-n bucăți cu mult timp înainte să apărem noi
e matematic imposibil să avem grijă unii de alții așa că facem ce putem

nu e glorios
salvator
nu e o sărbătoare

dar decât o iubire de două săptămâni mai bine
ai grijă de tine și de ea
și nu te gândesti la viitor
cu pași mici
decupaje mici
încă o duminică
și vezi tu dacă ajungeți la turnul de pompieri
la botanică
la zile de naștere
la anul nou

iar dacă nu
câteva flori tot au crescut înăuntrul tău
altfel ce udă fata de la patru
care face ocheade cuminți
clătite și planuri pentru o vacanță de câteva zile

sp #12

pe pat au rămas doar hainele nearanjate
și un bătrân care deși nu aude
pricepe că se țipă la el și e grăbit

luni, 24 octombrie 2022

sp #11

"toată lumea mă respectă
ce?
lumea asta mă respectă
ești nebuuuun"

sp #10

spitalul e liniștit după-masa
o casă de vacanță
o pajiște 
e o liniște de parcă doar fericiții stau aici

dimineața sunt cozi mari
tot ca la porțile raiului

cărucioare viteză și nimeni nu se lovește de nimeni
liftiera urcă pe fiecare
și râde
nu știm cu cine vorbește la telefon
pe care dintre celelalte planete
poate chiar pe asta

olguța vrea la oraș de tot 
numără caută în liniile palmelor ei care îi spun ceva
va pleca orice-ar fi
cu și fără iubire
cu și fără binecuvântarea părintilor

orașul e mare
o pricepe
o încape
n-o dă afară
nu-i spune cuvinte urâte

seara se servește orez cald 
cu gem
pentru bătrânii cu trup de copil
pentru copiii cu trup de copil
și pentru restul

sp #9

în timpul nopții
bătrânul vorbăreț cu pălărie
din patul din stânga
pare un copil mic fără mama
oare unde e ea
de ce nu vine să-l ia în brațe,
acolo unde poate în sfârsit să plângă

apoi îmi dau seama că ăsta 
sunt eu

respiră greu
ca trecut prin mai multe războaie
șase copii
patru băieți două fete 
o soție care cade și nu mai e

are ochii albaștri, ca mine
zâmbeste, ca mine
vorbește mult, absorbit
ca mine

mâine ne operăm și eu 
și el

s. #2

suntem într-un lift imens cât o cameră
în fucking new york
în lift e jazz din ăla care nu-mi place dar nu mai contează
tu ești împreună cu ea
te iubește ca pe-o grupă de stele 
și tu o iubești și nu mai vrei să pleci
să mori să fii altceva decât un băiat cuminte

ninge
ne sunt acoperite capetele
mâinile
picioarele și ce mai e
dar în piepturile noastre e cald
râdem și sar din noi bucăți de zăpadă
nu mergem niciunde
dar nu ne oprim pentru următoarele câteva ore

am picioare noi
și răbdare
și uimire continuă

am luat tristețea și am aruncat-o într-un gunoi la marginea străzii
unde n-o va găsi nimeni
nici cerșetorii nici gunoierii nici copiii orașului

sughit a uitare
din turn cântă Faure
trecem pe la el 
zice bună seara copii, am ceva pentru voi, ce bine v-ați venit
vedeți 
de aici de sus totul se vede mai bine
dar și de jos se vede
acolo au plăcinte cu mere, căței
florării și cutii cu cadouri

am mai puțini ani decât acum
aș putea să nu am glas pentru că nu e nimic de zis
aș putea să nu am brațe, pentru că nu e nimic de prins

toți oamenii singuri au acum pe cineva
nimeni nu se mai plânge de moarte sau de boală
și vom sta așa cel puțin o sută de ani

sp #8

rușii n-au nicio vină
că au un conducător pe care nu l-am iubit nimeni
nici măcar o singură dată

sau poate au
de ce nu l-au iubit ei
și nu i-au legat rănile și ochii cu mușețel
și nu i-au dezlegat pietroaiele de la glezne

iată cum glorifică jucării monstruoase
nimeni nu știe la ce se gândește el când merge la culcare
sau la cine

ce bună ar fi fost o chitară în mâinile tale
sau un pian
sau o trompetă
altfel ți-ai fi cântat morții și disperarea asta pe care o simt uneori și eu
și noi toții 

sp #7

ce lux să citești poeme moldovenești pe un pat de spital
suntem toți una
revoltații de la cercul polar cu părinți de-a-ndoaselea
și vise mari cât durerile noastre

acesta e un iglu
asta ești tu mică
ăsta, eu

chiar atunci când doare mai tare știu
că suntem toți liberi 
putem zbura unii deasupra altora
putem fi sinceri ne putem iubi
și ajuta la ananghie
putem crește animale mari
ne putem ruga
putem naște și călătorii 

dar nu ne spune nimeni
de teamă să nu plecăm de-aici

sp #6

nu pot să-mi închipui cum e să-l pierzi pe tata
pe-al tău
dar dacă ai nevoie de o beție
un carnaval
un plânset zdravăn
suntem aici cu porțile deschise
să plângem cu tine
și să spui totul
despre țările din Balcani care vor să își pună amprenta pe tine dar tu nu le lași

nu pricepi
dar ceva din tine te ridică deasupra și
îți arată lumea asta așa cum e
cu sori portocalii pe pâinea asta de la cuptor
și câte și mai câte păsări
și oameni liberi

sp #5

aici împarți tot ce ai
altfel te ia îngerașul gavril
și nu plângi
ești puternică și gata
asta-i situația 

iese peste cinci minute
nu mai plânge dar e pierdută
mamă e puternică sau se preface
întrebându-se în sine 
oare cum am ajuns aici?

sp #4

omul ăsta poate muri oricând
în urma lui va rămâne o cană galbenă
și fiecare e fiul, fiica și fratele cuiva
medicii știu asta așa că se poartă cu grijă
oblăduiesc 
așteaptă 
uneori merg acasă 
și nu se mai întorc

sp #3

toți vrem să părem altcineva
ce să și faci cu-atâta sine și unde să-l bagi
în care sac să-l arunci 
peste tren peste calea ferată

oricum ești fiecare-n parte
vinul apele
beția moartea de boală
bunătatea fuga și alte ambițiile bune

dar ce-mi pare și mai interesant
e ce vine de-aici înainte 

să-mi îmbrace oasele și ochii
în aur ușor ușor
în înotătoare și iconițe
în piele de animal
care știe că e de-ajuns

îmi scutur penele toamna
o fată le strânge pe toate 
le pune sub pernă și se roagă
dimineața aproape că e altcineva
îmbată copacul japonez cu iubirea ei fără capete

sp #2

copii de aur 
copii de argint
copii de alamă
toți veți merge la dumnezeu și veți fi egali unul cu altul
un cântec apoi o săritură apoi un cântec

cândva în decursul zilei de mâine vă operez 
să nu beți să nu cântați

mâine, titi 
și titi trece de noaptea asta
se face bine zice
trăiesc domn' doctor, o să-mi fac religia mea, așa cum v-am zis
și râde și țopăie ca un nou născut

sp #1

sunt într-un salon curat verde din zalău
pe pereți explicații despre empatie 
multi oameni la coadă
"să-așteaptă-pă-culoar"

am luat cu mine cartea lenei
citesc
aud: aici vă scrieți numele, numele dumneavoastră
cîmpan liviu
așa să scrieți 
și fiul dumneavoastră
așa să scrieți, că încă vă poartă numele

mai citesc două versuri
mă opresc 
un om mic, foarte mic
în costum și pălăriuță
acum pierdut în pijamale dungate frumos mă întreabă dacă sunt singur
dacă n-am pe cineva
îi zic că am

să nu mănânci carne de porc de vită
de șoarece de pisică
mântuirea se obține greu, foarte greu
apoi Dumnezeu a zis
faceți cum știti 

apoi mă întreabă dacă sunt român și face o glumă despre unguri
îi plac motocicletele
râde
e liniștit

miercuri, 19 octombrie 2022

blana #2

pisica cu blana moale
e mai tandră decât pare
vine atunci când vrea ea
dar și pleacă, tot așa

are grijă de copil
îl adoarme stă cu el
cu orele-n pat și toarce
n-are altceva ce face

are mieunatul mut
dar eu știu să i-l ascult

miaună doar când îi dăm din conservele cu ton
sau când n-o băgăm în seamă
dacă treaba stă așa
se supără, ete, na
casa-ncepe și-o dărâmă
nimic să nu mai rămână
scutură din flori
dă jos piulițe
și biluțe și rotițe

pisica cu blana moale
era mică și acum
e tot mică, vreau să spun

are nume din japonia
și lăbuțe aurii
și visează ce vrea ea
când adoarme peste zi

blana #1

pisica cu blana deasă
te-aș ține numai în casă
dar când nu-s atent un pic
tu dai fuga pe furiș pe primul acoperiș

te privesc cu-n telescop
de când tu
am cel puțin un scop
dimineața la cafea
deși nu-mi place și n-o pot bea
stai pe măsuța rotundă
cât lucrez
și dormi

te întinzi
te răsucești
sper să nu te rătăcești
la vecina noastră ioana
că și ea-ți iubește blana
și-ți dă pește unt și apă
și mă-ncearcă gelozia
când văd cum stai tu
ba la noi
ba la ușa ei
ba în capătul liftului să m-aștepți

calea ferată 1

din casa de piatră și din calea ferată
dintr-un păun ies bijuteriile
din tine ies artificii și în fiecare zi e anul nou
stăm la șase
ai oase moi și zâmbet de copil
eu mai sunt uneori debil
nu ne luăm în serios
tot ce scriu e de folos
cireșe și stinghii foc mare
îmi pare că pot să fac din culorile astea un sfert de zare
surd culeg ce mai e
îmi numeri visele
am alamă și tinctură de iod
sprijinim podul pasarab când te pui de-acord
așa să fie, îți zic
așa să fie
și timpul să plece de pe câmpie
așa să fie, îmi zic
așa să fie
și timpul să plece de pe câmpie

marți, 18 octombrie 2022

ești tot tu

ești tot tu
n-ai ce-i face
oricâte monezi pui peste
oricâte rugăminți la biserică
nu-ți vor crește mâini care scriu altceva
craci de femeie
coarne capere 
ești tot tu

nu e plăcut nu e convenabil
la tv au început să bage tot felul de emisiuni deștepte
de la etaje se aruncă câțiva știind exact când vor muri
și știind că asta nu e azi

la teatru nu se mai joacă nimic
studenții beau și cântă
declamă la mișto
asta e lumea
o petrecere

ești tot tu
oricâți pești ai înghiți cu de-antregul
oricâte fete ai pupa pe gură
oricâte buchete de floarea soarelui

nu e convenabil
elefanții intră-n orașe
și stau așa 
la o șuetă
pe liniile de pietoni
și în poalele tale

porcii poartă prada

am văzut cum o să mă fac bine
tu ai zâmbetul a nouă feline

în piață la obor cineva caută lumina
în cap mi se joacă alina

alternosfera mătură și cântă prin orașe
caut într-un dicționar polarități posnașe

în gară sunt eu și cezar
vrem adăpost
când mi se pare că știu sunt cel mai prost

elanii vor o pușcă de jucărie
poeții s-au plictisit de papetărie

am o mască și o mamă și ceva
vreau să-mi pun în piept inima cuiva

vând parale și monezi de bere
ursul ăsta o s-ajungă la miere

la ușa ta polemici și copii punkiști
sunt triști artiștii mari și mici

semăn cu mine dar doar puțin
înmulțim pâinile și dăm în apostori cu vin

e un dans așa că hai

hai matei
hei angola
hai victoria
hai mihai
hai eleonora
hai corina
hai petru

sera sabia care taie fără să doară
e de parcă m-am născut aseară

marfă de preț
ești pisica cu nouă vieți

m-am plictisit de înotătoare și gologani
hai la mulți ani 

trompetiștii analizează, analizează
trompetiștii analizează, analizează

ursul fram mor mor

sunt un povestitor
orb cobor
cu mâinile la spate pe sub tunel
aici toți homeleșii îmi zic sărumâna, vă chemăm liftul?
aveți nevoie de-ajutor?
pe piept am urme de topor
n-a fost să fiu clovn în viața asta
aruncă-mi altă față și lasă-mă s-o port
aici e cald, e cald, să mor io
și nu-mi mai găsesc întrerupătorul

trece-mi tu toate numerele de telefon și sun io la care vreau
alo, v-am sunat să vă întreb dacă vă merge frigiderul

sunt în cel mai mare hotel
hai să ne sprijinim unii de alții până trece potopul
potopul potopul până trece
răceala recolta livada în care ne-am iubit care cu carne
se-aude un sunet scurt
se-aprinde lumina

sunt aici cu voi
îmi număr lacrimile
da lacrimile mele sunt nenumărate
scot hipopotamul ăsta și plecăm pe-o trotinetă până la mama
am o mână lungă care s-ajungă până la fiecare

e timp
și pentru caii decapitați
și pentru fetele ca tine

și pentru finaluri
și pentru flori când plouă

mai cobor două etaje
în tunel eu îmi spun câte ceva
râd
corul nu mai întreabă nimic
e cinci dimineața și tu tot te urăști
scuze
ceva mai voios n-ai și tu?
păi, n-am

iubire
pe-un picior de cămilă
pe palma ta
pe pieptul tău gol maroniu
care nu știe despre orașe și lumea modernă

mâncăm struguri
și dansăm
mai mult tu
și ne uităm cu un ochean înăuntrul meu
acolo un doctor cântă la fire de telegraf
aici tu
ochii mari
corul e ascultător și cântă

eu sunt Sonia - d

poate noaptea
în timp ce ne îmbrătisam 
corpurile noastre plutesc ușor 
în altă parte

călătoresc 
și se întorc mereu dimineața 
gata să vadă soarele

eu sunt Sonia - c

pompe cu morfină
ne acoperă
ne ascund
și ne adulmecă
toate accidentele sunt de la dumnezeu
îti vine să crezi?

Sonia se închină dar nu cere
poate vorbi cu orice e viu
poate construi case ocheane ascunzători 
ceasuri cercuri deschise

nu lasă să se vadă
mulțumește 
plânge de bucurie
e toată muzica neimventată încă 
și poate să vadă în sufletele celor ce suferă peste măsură
îi vindecă iar ei pricep
se lasă ajutați
se înalță unii pe alții 

pot vedea că e liniște
îmi pot auzi inima 
și ea mă poate recunoaște indiferent de zi

eu sunt Sonia - b

nu e greu să fii fată
și nu e greu să fii eu
am totul în jurul gâtului
pășesc încet
știu adevărul dar nu pot să-l spun

un șarpe îmi spune
mama, unde e luna?
sus
unde se duc oamenii când mor?
nu știu
la Dumnezeu
sau nicăieri
sau se fac pantere

pui sau pantere mici?
pantere mici
și rămân așa?
rămân așa 

orașul vecin
transformat în aur
în scrum
într-o corabie vâslită de o girafă cu aripi
mamă
ce frumoasă e lumea

luni, 17 octombrie 2022

eu sunt Sonia - a

da-le tot ce ai
stele cer cerberi
da-le diminețile tale
un castel fara chei
da-le marea și toți regii pământului
da-le speranța și uitare
aici vor găsi totul
și toate îi vor găsi

eu sunt Sonia
duc pe umeri frumosul din lume
eu sunt Sonia
am timp și vele
în mine e un ocean
un surd
în mine e libertate

eu sunt Sonia
în mine taximetriștii din Minsk
și Matei și dinozaurii

eu sunt Sonia 
un mâcelar un ucigaș
las toate florile monstera să trăiască

eu sunt Sonia
sunt aproape de barieră trec de ea
aproape de mine trec de mine
sunt un star
o pisică de mare
marea
o minune
gerul și poveștile de dragoste

eu sunt Sonia 
sunt Dumnezeul bun
melcul într-o foaie de salată
întunericul și ce e după
animalele de la adăpost

eu sunt Sonia

marți, 11 octombrie 2022

#

sună bine
e de parcă noi am creat asta înainte să venim pe pământ
e de parcă stelele sunt niște oglinzi mici
pe partea cealaltă a spectrului

am văzut acest crocodil care nu omoară
am văzut acest arc de cerc 
și mântuitorii dezlegați

știu mirosul acestei salcii
pot ține în palme circul și spectatorii lui duminica
e de parcă noi am creat asta înainte să venim
pe pământ

terrain

am văzut
dar au trecut cu viteza cu care trec 
promisiuni nori dragonii japonezi 
stelele care se grăbesc

am știut
dar am uitat cum uită cel mai mare pește
oceanul omul
zenobia și restul celor prezenți 

m-am întors
am stat cât să văd toți oamenii și obiceiurile lor
soarele dimineața 
mașinile moliile și monștrii imaginați
benzile desenate păsările mici care cândva au fost omul

am băut
două fântâni și am văzut pădurea de sus
pe mine căutând
găsind

acum totul zboară
calmul îmbrățișează planetele
iar ele se lasă 
și chiar închid ochii
în timp ce nimeni nu mai are nimic de spus

soare
peste vapoare cândva epave azi grădini mari
peste alice și căutătorii de bine
peste pământ
peste maeștrii ascunși de lume
peste capetele de tigru
la unison 
ne bucurăm 
în tăcere

rețele

într-o rețea construită strict din resturile noastre strigă
aici e lumea
într-o gară cu băi mici din care se vede lumina
chiar și pentru cineva ca tine

am creat asta ca să ne deosebim
ca să știm cum ne prezentăm la capăt
ce mai cerem și cui

se aude un plâns de femeie sau de fata undeva în partea dreaptă a orașului de cretă
cine să cuprindă cine să liniștească 
se aude un galop în ureche în genunchi se aude
dumnezeu cu o talpă odihnind între halte cu bagaje
și cu ritmul care bate patru pe patru pe patru pe
hai să divizăm muzica asta
să ne culegem
fiecare cu fiecare până duminică apoi
ne întoarcem în oraș
cu mătură și făraș și lăsăm totul așa cum e

când mi se pare că e ca o glumă poate asta e
iar când văd în somn răspunsul
uit de mine

pentru câteva clipe știu de unde vin
și de câte călătorii e nevoie
apoi uit și adorm într-un baston cu viermii de mătase
până trecem sfix fix până trecem 
cascadele casta casele karmic
apoi facem o baie și iar uităm

sâmbătă, 1 octombrie 2022

ascensor matei

ascensoru' ne duce departe
acolo unde stelele sunt stele și oamenii sunt oameni

matei se ascunde de părinți într-un nuc minuscul
îl știu doar puii de pasăre și eu
toți cred că e mut
el numără dinozauri și născocește povestioare

se aude muzică câteva case mai sus
se văd tăietorii de lemne
iar cântecele se repetă

matei visează la un oraș mare în care nu e singur nici măcar atunci când e singur 
când doarme
sau când închide ochii

sleepless nights IV

văd tinerii căutând
pe fiecare stradă
un elixir o petrecere
sau măcar ceva care să
ia un pic din durere

puțini reușesc pentru că
liniștea e un animal rar aici
vine neinvitat
când vrea el
când faci ce trebuie să faci

văd orașul cum respiră ușor pierdut
strigă, mama
ce e ăla un monstru?
strigă, hei, tu, nu mă lăsa aici
nu fă să fie totul doar despre tine

mi-am dorit să fiu altceva
iar acum haina asta e grea
udă și nici măcar
n-am cusut-o eu

așa e-n tenis
te trezești dimineața
faci un duș
uiți racheta acasă
te întorci din drum
în fine ajungi
unde trebuie să ajungi
ca să pricepi că tu de fapt ești altundeva
demontezi cu totul alte mașinării

iei racheta în mână
te concentrezi
lovești
dar asta nu spune nimic despre tine
după încă câteva lovituri
și corpul tău știe ce are de făcut

#

you is beautiful in this recording of you saying poem don't know how to say it so i say it how i say it do they have Christmas in the UK...