poezie rimată

dac-aș scrie despre tine
poezie cu-amandine
dac-aș scrie despre noi
poezia din gunoi
dac-aș scrie despre noapte
poezia mere coapte
dac-aș scrie doar c-o mână
poezia cu ranchiună
dac-aș scrie la sfârșit
poezia cu zenit
scriu cu mâinile la spate
poezie cu de toate
dac-aș scrie cu vopsele
poezie peste piele
scriu când sunt plecat de-acasă
poezie dureroasă
scriu în somn și scriu în vis
n-am să mă mai las de scris
scriu dement marțea și joia
poezie paranoia
scriu și uit de mine însumi
poezia râsul-plânsul
dac-aș fi altcineva
tot poezii aș picta
dac-aș fi tu, recunosc
n-aș mai scrie vers de post
dac-aș fi un vânător
poezia rezervor
scriu tenace și pustiu
poezia vișiniu
poezia libertate
iar m-apuc să spun de toate
poezia fapte bune
mă întorc napoi în lume
teoretic poezie
practic cadou la beție
începuturi fără miză
mai jucăm toți o repriză
poezie relaxat
stau până târziu în pat
poezia bucurie
poezia poezie
poem pentru cine vede
nu mai trecem doar pe verde
poem sentiment treptat
rege servitor soldat
hamlet nu s-a sinucis
eu nu m-apucai de scris
trec râul pe dinainte
mereu destule cuvinte
nu mai caut vindecare
poem păpușa din sare
scriu și mă opresc doar ziua
plouă lin hoți se predau
vând umbrele la bucată
vreau să te mai râd o dată
trec pe străzi și animale
oglinzi perpendiculare
poezie demodată
ne vedem și altă dată
parcă-s mălăele să mor io

R

rever 
inimi cazute-n contur
nimic real diamante se sparg e încă plin de țipete în jur
nichita râde johnny ascultă drogurile se schimbă-n bucurești
un om ce poarta fața mea ma-ntreabă des tu cine ești
extrag substanțe pe care le văd doar eu luna e singură și cântă 
eu încă adun zeci de găuri în tâmplă
liniștea nu e pentru tine îmi spune adesea
eu știu că s-ar putea să fie doar un test 
când mă trezesc câine îmi mestec singur lesa
de luni de zile mă lupt cu un animal uriaș
el mă ține de vorbă eu mă încurc în pași
ciudată existența când ești singur, jim 
să planăm ne-am plictisit să vorbim
închid ochii și mă trezesc la moma
trec săptămâni las bărbile să crească
în căutarea timpului pierdut se-aude punk de la fereastră

#

unde adevărurile se succed
și liniștea rămâne singurul tău prieten
acolo sunt
niciun adevăr n-o să te-nvețe să vâslești
niciun om să trăiești fericit
schimbi sisteme de gândire unul cu altul
ocolești străzile blamezi
cauți cauți cauți
oamenii nu mai vorbesc demult
câmpurile n-au nimic pentru tine
acolo sunt
acum ai voie să te oprești și să respiri
lasă-mi mie frica ta care tremură
acum vezi clar
ca eu și tu suntem una
și poți fi

ce ne facem

nu scrie niciodată pe burta goală
uită-ți rănile trecutul e o oglindă spartă
iluzia nu răzbește în timpul somnului

dacă simți să dai sfaturi dă sfaturi
dacă simți să taci taci
dacă aș cunoaște o metodă mai hype de a scrie poezie aș folosi-o
abuzul nu vine niciodată singur

ce imagine vrei să aperi
ce truc să dezgolesti
până la capătul luminii mai e ceva
relaxează-te poetule
înoată poetule
fundul oceanului
ochii
crapul
cum e din nou acasă

mașina de scris face tic-tac
acum compui ești băiat mare
și peștii mici înghit balene
de murit murim oricum cu toții
dar până atunci și până acolo
să mai dăm o petrecere

aloritmi

îmi e dor de tine ca de-o pereche de patine
siberiene cu antene 
ce despart ușor ziua de ploaie
ninsorile de ape călătoresc cât alții-n șapte
vorbesc precis în șoapte cu păsările ne-mpușcate
zâmbetul se cioploște singur în prezent
din vise se trezește un patent mare meseriaș ce poate repara
lumi fără soț pătrate conice și toata viața ta
ceasuri ce bat neregulat doar când au chef sau au ceva de celebrat
patinele fac cercuri neobosit în fiecare zi
reflux și somn întors de vis a vis ferestre gri
arbuști avioane vișinii torc liniștit bețe de schii
sinteza veseliei pe hârtii eu te pricep tu mă pricepi
și totul stă să fie să se respire proaspăt și
să nu mai știe tot ce știe

teren

înapoi la bază
nimeni în casă
nimeni să vadă
nimeni să simtă
ca și cum și sfârșitul ar avea sfârșitul lui 
și iernile s-ar termina în primăvară
și mâinile s-ar găsi unele pe altele
toate drumurile duc în aceeași casă
o căldură pe care o știu deja
și aventuri pe care nu le mai număr
mă uit peste umăr ești tu și îngerii
și inginerii de sunet și băieții de la canalizare
care-mi zic te iei prea-n serios serios
și casc intrând în singur ceas care încă tic-tac
alice culegând nepriceperea
mă întorc cu curaj la cuvintele mele
aici nu e boală și nu e pericol
nu sunt timpi morți sau prietenii pierdute
neputința pălește ca o coajă
necesară impermanentă
pășesc peste 
râd
cu cântece după ureche
și flori în toate direcțiile
și cartiere în care toți suntem prieteni
ne vedem la 14 la romană
la coloseum
în parcare
într-o scară de bloc
într-o curte imensă
suntem aceeași
și tu trebuie să vii cu noi acum

dans

în bordelul mov acolo ne-am găsit
în bordelul mov acolo ne-am rănit
în bordelul mov am invățat să cer
în bordelul mov m-am văzut drept sub cer
am plonjat 1-1-1-2
rezistent la ploi acide și la urâtul din mine
am o oglindă-n care văd adevăr adevăruri eliberatoare

la etajul de deasupra cineva trece prin pereți
baieți beizmetici cer certificate curate
te privesc parte-n parte până-n nestemate

eco prinde-mă tu în brațele tale mari 
în colții tăi de elefant empatic
paianjenii croșetează conștiincios pentru sfârșitul lumii

boooom

carnetul de norme
picioarele tale
o ascunzătoare
ani peste
o să mă recunoști

aud două coarde cântând ceva
ăsta nu mai e sfârșitul lumii lui de catifea
pazea
sobrietate
linii necurate
adolescență cu de toate
cine să râdă de convoi
uite au haine ca și noi

carnaval

am venit să mă fac varză
privește-mi întregul izmenele și jegul
mă piș pe reguli doar atât îmi mai rămâne bani și de iluzii și de pâine
limita e zmoala și balta din care ne-am născut cu totii ce serbare
cine zboară-acum deasupra pulă pizdă kamastra
cad isterii pe podea 
cine te-a chemat și ce faci cu seringa mea
stacojiu se-aud regrete cine să le-mbete 
cinez și cu mine și cu fete
trec peste ca uitarea strâng din maxilare
eu-am venit să te vad pe tine nu-mi pasă de mare
spovedanie spovedanie curge sângele din gură zbor pe sanie

linii

visez la bani dar tot ce văd e iar nimic în pumnii mei nu țin nici fluturi nici omizi
vrei să te-ntinzi limba nu te ajută din nou mesteci zeci de cărămizi
se-aude iar țipând dup-ajutor tu scriitor ea privind ochi în ochi coșmarul viselor
click și se face dimineață amintirile sunt tot cu tine tu în trecut din absolut în absolut 
iluzia asta nu e libertate dacă ești rebel sau ești închis în tine-i tot aceeași moarte
te vezi când leu când clovn și iar scrii pe hip-hop și iar îți pare rău
balena înghite în felii mici tristeți și frici 
tu când vei avea curajul să mergi până la capăt
nu te-așteaptă nimeni gara-i goală nu conta pe mine
echilibru mă reconstruiesc vorbe se-aud tot mai încet frica ta iese des din cerc
plec pe-un armăsar fără să impun direcția am ajuns tu unde ești acum

începi să pricepi poemul văzând că nu există capăt
ca orice final e doar un truc mărunt gata să-ți spună că viața e doar alb și negru
când de fapt pâlpâie în același ritm cu tine
în palete diverse înainte să gândești înainte să-ncepi să-ți dorești
te așezi pe liniile de tren și-ncepi să suflii auzi toba mare
copii carora li s-a luat tot dar încep să calce cu picioarele lor

a fost ora douăsprezece parkinson
seducția sedativelor 
iluzia că ceea ce nu ai e mult mai potrivit pentru tine soldat

vizita

sunt mai în vârstă decât acum
în fiecare zi vin la ușa mea mai mulți vizitatori
bețivi, criminali, injectați, bătrâni înca în putere
așa își spun
dau petreceri zgomotoase ore în șir
mânjesc pereții cu excremente și sânge
cu miere și solzi de pește
cu cuvinte din cărți uitate 
cu promisiuni
alteori oameni calzi zâmbitori calmi
se opresc pentru câteva ore și vorbim liniștit
bem ceaiuri sau culegem fructele coapte
toți pleacă după o vreme
eu rămân la fel și în timpul și după vizitele lor
îi primesc și îmi iau ramas bun fără efort
zilele se rotesc 
iar eu continui să râd sau să tac sau să scriu
ei continuă vizitele lor
zi după zi frazele mi se transformă în cuvinte
cuvintele în tăceri
tăcerile în zâmbete
fusesem tâlhar
spărgeam capetele bărbaților fără să mă gândesc
apoi făceam scenete vesele și toți se bucurau pentru o jumătate de oră
acum îmi văd de ale mele
primesc privesc
totul curge clar și ușor

ne vedem acolo

toarnă ceapa sau otrava care-ți umple capu-n patru
colțuri cum ne place nouă să vedem cu ochii noștri
mai departe de vapoare și de zone d-alea care
zic că n-avem voie să sau că n-am văzut noi cine
fura startul și mireasa și curent din ms dos
ăsta nu e carnavalul la care iertăm păcate
văd doar răni și scânduri sartre ai uitat să-ntorci ghidonul
schimb de gânduri periferic cine să te ințeleagă
numără în gând nimicul taci apoi respiră iar
aici nu e loc de joacă nici magie nici sicrie
aici am de zis mai multe da' le țin apocalipsa
iar uităm cine suntem
ca sutienele pe sârmă balerine cimpanzeu
cine zici că sunt sirena sine scufundat final
tu platește tot și pleacă 
ne vedem acolo unde cubul rubic mitraliera
ne vedem acolo unde nu te mai ascunde că
te văd zeii și se-ncruntă 
cine mai e pe la mese să se uite înăuntru
am lăsat și bisturiul foarfece și restul iar
n-am monezi așa că hai
ne vedem apolo

we're all gonna die baby

pregătește-ți degetele tale lungi și scrie
o poezie ca și cum ar fi prima și ultima
marele nimic te așteaptă și pe tine 
și nu are rufe la uscat îngeri bând din aceeași sticlă
biscuiți întregi și iluzii peste care treci imediat
pune mâna pe ce ți se pare că-ți seamănă
trecutul nu înseamnă nimic acum știi
răbdarea și gropile din care m-ai adunat
noaptea când mă înfuriam că ești în altă casă
bucură-te de nenorociri și noroiuri
we're all gonna die baby
cereale cu cenușă
fiorul sfârșitului de săptămână
morții își vin în fire iar eu mă opresc din a mă preface
că sunt un om bun un vânător priceput un homeless ce caută lumina

pterodactil

mă prefac că sunt artist 
care oricum eram deja
în barca lu' bunică-miu
cine să-și mai aducă aminte gloanțele, fă
tremur cu mâna pe trăgaci căutând batista 
plec rostindu-mi numerele preferate
mâncându-mi dinții cum ne place nouă
întors în pântec ca o minge de tenis
cărți tixite de sodiu
iar ai întârziat la spovedanie, bogdane
termitele pricep ce nu văd macaralele de la ele de sus
bătut în cuie trec peste
geamăn cu mine însumi am mâinile-n castronul cu lapte
și stiloul la-ncărcat florile și umbrelele
ca nu cumva să se-ntoarcă ea și să ceară restu'
piramida precum piscurile
nimicul împărțit la doi e tot nimic
triunghiul echilateral terapia 
ziceam că n-are importanță
ei îngână toți iar dându-mi peste
și nu mă mai satur și nu te mai găsești
scoate tutun și vorbelele-alea bune azi mergem la circ 
nu moare nimeni nu aplaudă nici mă-ta
trigonometria scuipă
poetul nu mai știe nimic
mă așez peste oasele de ieri
și claxonez ca și cum aș fi înapoi în metropolă
degeaba ești clown dacă nu râde nimeni 
am venit am văzut apusul 
textul cu susul în jos
drogații crezând c-au găsit nemurirea
îmi uit portofelul și șapca-ntoarsă
sunt tot aici 
stric castele de nisip și sindrofii și reuniuni revoluționare
cum am învățat la tropice
dresez păsări și femei și strig pe mai multe voci
tardiv ca o boală de piele
scârbos ca viitorul care ne păcălește
testul suprem e atunci când tu nu mai ajungi
sau nu mai ajungi 
sau pare c-ai câștigat 
serul strică
povestitorul așteaptă numărând
la limita de jos 
capacele șuieră la fel ca trenurile din capul ei
așa se termină
așezat în coloane
ca un leming

pelicula

când nimic nu are sens nu pricepi nici îngerii lui andrei 
nici fondantele lui matei
poate doar săriturile angelei
și bărcile nesfârșite din care ies șerpi înțelepți care vorbesc cu mine
așa reînvie poezia
trebuie să existe ceva și pentru cei care au ratat
tu ce-ți amintești din toate astea, ilinca
eu îmi amintesc doar poeziile și umbrelele și apa și tot ce ne aduce bucurie
tu știi cum sunt eu și râzi cu blândețe
moartea e doar una dintre iluzii
aș fi vrut să fiu furios și de data asta
însă totul curge cuminte 
și iar vreau să mă-nfurii 
dar niciun abur nu iese dinăuntrul meu

out

mi-e teamă că durerea o să mă transforme 
într-un cerb cu coroana spartă
în fond ce e în neregulă cu asta

e-n neregulă dacă trăiești iar și iar același anotimp
aripile bat invers
iar pianele se închid înăuntru

ploaia nu ajunge înăuntrul meu
intră doar până la jumătate
blocată de un zid subțire
și câteva bemoluri

aici e acasă
ăsta e triunghiul tău
astea sunt hainele tale
e când râs când liniște

drama king și drama queen

drama king and drama queen 
urmărind un pinguin
cu binoclul și cu ochiul
uneori cu telescopul
pinguin fără probleme
trezit tot mereu devreme
drana queen and drama king
nu se-aruncă de pe dig

în marsupiu tre' să fim
să-l vedem pe pinguin
lumea-i toată doar o joacă
ori o joci ori ea te joacă

nu-ți fă griji, nu-ți fă probleme
fără frică, fără temeri
elefant are răbdare
până când se face mae
dar chiar și când e mai mic
eu tot elefant îi zic

eu sunt furios pe mine
că nu mănânc vitamine
că nu-mi scriu nici cântece
c-am ieșit din pântece
când timid necurajos
când bezmetic când pe dos

#

sunt un con cu şapte capete
destinul de pe ultima petală
sunt frica
sunt ultima seringă
sunt fericirea aia care nu mai trece
sunt tot ce nu voiai să văd
mizeria de sub preş
voma dintr-un bar de negri
turnul eiffel intr-un pahar de plastic
piramidele femeile pe care nu le-ai dezamăgit
sunt tot hip-hop-ul
o partida de şah între orbi
sunt regretele la a doua
clovnul perfect
urina care vindecă
mă uit la mine de sus
sunt vânătorul şi gloanțele
rana ta cea mai mare
eu sunt

#

sunt dezorientată
şi eu sunt confuz
ca un autobuz
desenat cu creta

un elicopter
survola prin cer
o omidă mică
căuta ceva

porția de spaghete
de pe masa patru
cam neliniştită
încă aştepta

un motan elastic
se suia pe case
într-o dimineață
ca un dromader

alama

te uiți la mine ca și cum
nu mai vezi niciun rost în poezii
nici cer și nici plimbările pustii
nici păsări cu-inimi mari străpunse-n ac
nici mari călătorii
nu te vor mai feri de cine ești
de ochii ce iarvv se deschid
tu nu mai cauți să le-ntâlnești
să le zâmbești și să te ierte
azi știi că mări nu îți vorbesc
și oameni nu sunt trepte
râzi ca un ultim crocodil
în jocul ce n-are sfârșit
adună-ți tu puterile și sari
dincolo de ce spui că poți vedea
acolo nu e lumea ta
dar e ceva ce vrea să-l fi descoperit
să-mi spui dacă nu stau așa
frunze și corbi
secunde vii
vezi eu sunt tu și tu ești tot
în ropot tu în soare tu
într-o cădere tu în ceartă
călătotia-ncepe iar
și toate-au loc să-ncapă
hai
la mal te vei găsi zâmbit
uimit
și neschimbat

#

every morning
every night
when the stars smile back at me
strowberies tiny bells
a few eyes blinking
colorful hands embracing all there is
freedom is not a concept anymore
and humans see they are one
teenagers stop harming themselves
suicides disappear
bad humour is just an old memory
we’re making and taking launch together
nothing to do
nowhere to be
here and now is not a poem
neither a gang of so called lost souls
beautiful flowers coming out of our hearts

neil

niel mânca de la o vreme
numai sâmburii din mere
apoi scria poezii
câteva sute de mii 
pe care tu nu le știi

niel mânca de la o vreme
numai sâmburii din mere
și totu-i părea real
picta blocuri cu etaje
și ferestrele din bar
se-mbăta pe datorie
și după se prăbușea
într-o nouă reverie
din care nu mai ieșea

niel mânca de la o vreme
numai sâmburii din mere
vedea ultima femeie
numărând stele și câmpuri
armăsari mâncând întinsul
țipetele dintre rânduri

anaconda-nfășurată
s-a trezit din somnul ei

lăcuste

macrou cu inghețată
eu sunt trecutul tău înghesuit într-o geantă de plastic
sunete peste e seară arunci speranțe și resturi de la etaj
că ce mai e de pierdut în serialul ăsta doar din roluri secundare
cât stăteam pe loc mi-a zis vezi că vine vineri peste
eu sunt centrul și girofarele eu sunt limita plecând
nu mai vorbim de când m-ai uitat in gradina zoologică
nu va supărați extras după certificatul de defect
împart prafuri si stixuri tuturor celor care întamplarea face că erau acolo
cu mâna pe arma asteptand

secta

sorb dintr-o cană de zaț în care văd prezentu'
mi-am pierdut epicentrul diadermele se-ncalță
într-o sanie stricată sedentar ca mere roșii
mă prefac că sunt tot eu când de fapt uimirea vine
pe fereastră ca o floare ce nu-și admiră spirala
cum să îți explic eu ție am ieșit toți amândoi
din lichidul amniotic ce ne-a îmbătat privirea și-acum
auzim speranța într-o vânătoare surdă
doar pe note muzicale sau pe scara de incendiu
iar cobor la patru grăbit să mă uit în ochii tăi
de cerb zburator ce știe sa prepare bine supa
și să scrie multe bancuri și să-și ceară scuze des

allah

să visezi doar licurici insistent cabrio
mămăligă cu pufuleți ca-n clasa a patra
când toată armata voia să stea cu mine să-mi cânte la harpă
teoretic sunt un nimeni aruncându-mi toate lipsurile intr-o groapă
diagrama poeziei mele mariana
aș vrea să te invit la un buchet de flori de mare
al câtelea evreu la masa asta ca o ploaie cu obuze ne pierdem prin autobuze
și tu-mi zici că nu mai sunt cum mă știai
deschid cartea dau din carte mă transform iar în claxon 
deschide ochiul patru și-o să vezi și mântuirea-n punga de orez ștefane
pimp pimp pimp elaborat ca un origami
acum că știu că nu mai știu putem să ne vedem diseară la etaj
să-mi zici ce nu voiam s-aud și io să desenez ceva pe corsetul tau albastru
în timp ce topim semafoare și lingouri de-mprumut
până la adânci apasă enter și reechilibrează-te inocențiu
că azi-mâine vine-apocalipsa și te prinde în arabia saudită căutând iertare

apasă patru

înconjurat de cutii goale
în fiecare seară dorm pe moale
mănânc direct din oale
am un circ întreg înapoia minții
unde ne vedem în fiecare duminică să facem planuri
și tu să râzi și io să aduc creioanele pensulele botul de vultur
apoi mă transform în conductor tractorist ultimul miner din valea fiului
ca băiatu' de la scara cealaltă pasionat de macarale și vise ușoare
etica bate politica destinul e o chestie aproximativă
ling praf de stele și mă imaginez cimpanzeu
ar ogoare în cerul gurii număr picăturile de apă
de pe tubul de oxigen 
dacă miroase a mici e bine
inoxidabil cos un petec peste tot ce n-ai apucat să vezi
înamorat de mine însumi bat din aripa stângă doar ca să-mi dau seama
că am ajuns în jocul greșit 
mai bag câteva fise și mi se pare că toți militarii ăștia
nu știu cum mă cheamă și nici de ce i-am scos la apel
minuni peste plată dentară pentru calul legat afară 
salată cu pește de acvariu sari și te trezești în cazanul cu supă
cam la asta se reduce dacă înțelegi ridică o mână
dacă nu o să te faci tu mare și n-o să înțelegi nici atunci înțelegi
trăi-ți-ar abecedarul te aștept de vreo câțiva ani
pantera roz zi tu cum stau lucrurile
pune mâne pe telefon și apasă patru