niel mânca de la o vreme
numai sâmburii din mere
apoi scria poezii
câteva sute de mii
pe care tu nu le știi
niel mânca de la o vreme
numai sâmburii din mere
și totu-i părea real
picta blocuri cu etaje
și ferestrele din bar
se-mbăta pe datorie
și după se prăbușea
într-o nouă reverie
din care nu mai ieșea
niel mânca de la o vreme
numai sâmburii din mere
vedea ultima femeie
numărând stele și câmpuri
armăsari mâncând întinsul
țipetele dintre rânduri
anaconda-nfășurată
s-a trezit din somnul ei
sâmbătă, 24 februarie 2018
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
spune, fii liber ca o caracatiță în marțea asta fii liber treci tu pe la mese și întreabă-mă, eu n-o să-ți mai răspund aș putea să știu cine...
-
suntem puntea fără să știm trecem prin timp cu timpanele pline de griji un elefant îmi arată calea seamănă cu mama, cu tata, cu bunicii când...
-
mergi tu să aduci o lumânare? chiar trebuie? doar n-o să stăm aşa, în beznă, o zi şi-o noapte de unde ştii cât are să ţină? nu ştiu atu...
iubire
iubire uitare și așternut pădure un cerb pierdut un diamant ce stă doar în frunte acolo îl vei găsi călătorind călătorind cu picioarele goa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu