niel mânca de la o vreme
numai sâmburii din mere
apoi scria poezii
câteva sute de mii
pe care tu nu le știi
niel mânca de la o vreme
numai sâmburii din mere
și totu-i părea real
picta blocuri cu etaje
și ferestrele din bar
se-mbăta pe datorie
și după se prăbușea
într-o nouă reverie
din care nu mai ieșea
niel mânca de la o vreme
numai sâmburii din mere
vedea ultima femeie
numărând stele și câmpuri
armăsari mâncând întinsul
țipetele dintre rânduri
anaconda-nfășurată
s-a trezit din somnul ei
sâmbătă, 24 februarie 2018
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
aseară la festival am cunoscut o fată o cheamă Carla și servește la bar am rugat-o sa-mi facă un cocktail fara alcool c-a zis că nu-i cere n...
#
trei oameni mici într-o haină mare trenul trece lejer pe lângă lanurile de floarea soarelui
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu