îmi aranjez papionu'
lăcuste din piramida lu' keops
femei pe care nu le-am întâlnit niciodată
scriu bilete de dragoste și le pun într-o barcă
și pe spatele balenei nu se afla nimic înțelegi
ca o adunare de pinguini rugându-se la dumnezeu
ținându-mi plasele tricotând viitoru'
oare cu cine să mă fac praf diseară
raiu' și alte amenințări
tertipuri cutii de plastic
o pată mare de care nu mai scapi niciodată
în ciuda reclamelor poeziilor despre nichita stănescu
care încă își pune întrebări cu capacul peste
ca o omidă cubul rubic e o invenție
dacă ai ajuns până aici ar trebui să știi că nimic
nu înseamnă nimic
am fi vrut măcar să fim în matrix
să avem de unde să fugim dar înspre ce
mă întreabă și dup-aia se împușcă în copite
cecenia e țara în care te-am văzuut prima dată
cu coada ochiului mă strecor înăuntru
prieten cu vidu' vere
mâine dimineață mergem după miere
alune pentru crocodilii din punga cu jeleuri
jelim copii din arabia de dedesubt
elefanților nu le pasă de treaba asta
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
am ştiut atunci că Ruxandra fusese un caz fericit am ştiut că toţi ne vom fi citit poeziile cu teamă şi nepricepere din vârful unui bloc c...
ochii și da ochii și nu
ochii lui spun nu ochii ei spun da e dimineață se privesc în ochi și servesc masa are haina ruptă ea întreabă: a trecut ceva, nu? în grădin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu