să visezi doar licurici insistent cabrio
mămăligă cu pufuleți ca-n clasa a patra
când toată armata voia să stea cu mine să-mi cânte la harpă
teoretic sunt un nimeni aruncându-mi toate lipsurile intr-o groapă
diagrama poeziei mele mariana
aș vrea să te invit la un buchet de flori de mare
al câtelea evreu la masa asta ca o ploaie cu obuze ne pierdem prin autobuze
și tu-mi zici că nu mai sunt cum mă știai
deschid cartea dau din carte mă transform iar în claxon
deschide ochiul patru și-o să vezi și mântuirea-n punga de orez ștefane
pimp pimp pimp elaborat ca un origami
acum că știu că nu mai știu putem să ne vedem diseară la etaj
să-mi zici ce nu voiam s-aud și io să desenez ceva pe corsetul tau albastru
în timp ce topim semafoare și lingouri de-mprumut
până la adânci apasă enter și reechilibrează-te inocențiu
că azi-mâine vine-apocalipsa și te prinde în arabia saudită căutând iertare
miercuri, 21 februarie 2018
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
aseară la festival am cunoscut o fată o cheamă Carla și servește la bar am rugat-o sa-mi facă un cocktail fara alcool c-a zis că nu-i cere n...
#
trei oameni mici într-o haină mare trenul trece lejer pe lângă lanurile de floarea soarelui
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu