unde adevărurile se succed
și liniștea rămâne singurul tău prieten
acolo sunt
niciun adevăr n-o să te-nvețe să vâslești
niciun om să trăiești fericit
schimbi sisteme de gândire unul cu altul
ocolești străzile blamezi
cauți cauți cauți
oamenii nu mai vorbesc demult
câmpurile n-au nimic pentru tine
acolo sunt
acum ai voie să te oprești și să respiri
lasă-mi mie frica ta care tremură
acum vezi clar
ca eu și tu suntem una
și poți fi
marți, 18 decembrie 2018
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
aseară la festival am cunoscut o fată o cheamă Carla și servește la bar am rugat-o sa-mi facă un cocktail fara alcool c-a zis că nu-i cere n...
#
trei oameni mici într-o haină mare trenul trece lejer pe lângă lanurile de floarea soarelui
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu