rever
inimi cazute-n contur
nimic real diamante se sparg e încă plin de țipete în jur
nichita râde johnny ascultă drogurile se schimbă-n bucurești
un om ce poarta fața mea ma-ntreabă des tu cine ești
extrag substanțe pe care le văd doar eu luna e singură și cântă
eu încă adun zeci de găuri în tâmplă
liniștea nu e pentru tine îmi spune adesea
eu știu că s-ar putea să fie doar un test
când mă trezesc câine îmi mestec singur lesa
de luni de zile mă lupt cu un animal uriaș
el mă ține de vorbă eu mă încurc în pași
ciudată existența când ești singur, jim
să planăm ne-am plictisit să vorbim
închid ochii și mă trezesc la moma
trec săptămâni las bărbile să crească
în căutarea timpului pierdut se-aude punk de la fereastră
miercuri, 19 decembrie 2018
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
am ştiut atunci că Ruxandra fusese un caz fericit am ştiut că toţi ne vom fi citit poeziile cu teamă şi nepricepere din vârful unui bloc c...
cocor
mă uit la tine cum stai pe călcâie asta e o invitație, de aici se zboară în brațele tale e bine poate oamenii se despart, unul ia zidul c...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu