rever
inimi cazute-n contur
nimic real diamante se sparg e încă plin de țipete în jur
nichita râde johnny ascultă drogurile se schimbă-n bucurești
un om ce poarta fața mea ma-ntreabă des tu cine ești
extrag substanțe pe care le văd doar eu luna e singură și cântă
eu încă adun zeci de găuri în tâmplă
liniștea nu e pentru tine îmi spune adesea
eu știu că s-ar putea să fie doar un test
când mă trezesc câine îmi mestec singur lesa
de luni de zile mă lupt cu un animal uriaș
el mă ține de vorbă eu mă încurc în pași
ciudată existența când ești singur, jim
să planăm ne-am plictisit să vorbim
închid ochii și mă trezesc la moma
trec săptămâni las bărbile să crească
în căutarea timpului pierdut se-aude punk de la fereastră
miercuri, 19 decembrie 2018
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
spune, fii liber ca o caracatiță în marțea asta fii liber treci tu pe la mese și întreabă-mă, eu n-o să-ți mai răspund aș putea să știu cine...
-
suntem puntea fără să știm trecem prin timp cu timpanele pline de griji un elefant îmi arată calea seamănă cu mama, cu tata, cu bunicii când...
-
mergi tu să aduci o lumânare? chiar trebuie? doar n-o să stăm aşa, în beznă, o zi şi-o noapte de unde ştii cât are să ţină? nu ştiu atu...
#
un om un cântec o sclipire din ochi încă ne putem trezi din somnul cel mai adânc încă putem zbura cu o singură aripă să călărim o stea și să...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu