pterodactil

mă prefac că sunt artist 
care oricum eram deja
în barca lu' bunică-miu
cine să-și mai aducă aminte gloanțele, fă
tremur cu mâna pe trăgaci căutând batista 
plec rostindu-mi numerele preferate
mâncându-mi dinții cum ne place nouă
întors în pântec ca o minge de tenis
cărți tixite de sodiu
iar ai întârziat la spovedanie, bogdane
termitele pricep ce nu văd macaralele de la ele de sus
bătut în cuie trec peste
geamăn cu mine însumi am mâinile-n castronul cu lapte
și stiloul la-ncărcat florile și umbrelele
ca nu cumva să se-ntoarcă ea și să ceară restu'
piramida precum piscurile
nimicul împărțit la doi e tot nimic
triunghiul echilateral terapia 
ziceam că n-are importanță
ei îngână toți iar dându-mi peste
și nu mă mai satur și nu te mai găsești
scoate tutun și vorbelele-alea bune azi mergem la circ 
nu moare nimeni nu aplaudă nici mă-ta
trigonometria scuipă
poetul nu mai știe nimic
mă așez peste oasele de ieri
și claxonez ca și cum aș fi înapoi în metropolă
degeaba ești clown dacă nu râde nimeni 
am venit am văzut apusul 
textul cu susul în jos
drogații crezând c-au găsit nemurirea
îmi uit portofelul și șapca-ntoarsă
sunt tot aici 
stric castele de nisip și sindrofii și reuniuni revoluționare
cum am învățat la tropice
dresez păsări și femei și strig pe mai multe voci
tardiv ca o boală de piele
scârbos ca viitorul care ne păcălește
testul suprem e atunci când tu nu mai ajungi
sau nu mai ajungi 
sau pare c-ai câștigat 
serul strică
povestitorul așteaptă numărând
la limita de jos 
capacele șuieră la fel ca trenurile din capul ei
așa se termină
așezat în coloane
ca un leming