vineri, 18 iulie 2014

Rona

pun mâna pe bucata mea de cer 
bach se trezește
strâng tare și totul se transformă într-o pătură moale
ultimii ani de viață clipesc intermitent
mă clatin și știu că doar dansul ăsta îmi aparține 
îmi las aici brațele și ochii 
șase nopți 
orfeu râde eu nu știu de ce am venit pe pământ
piramidele primul om pe lună 
prima fetiță știind drumul către mine
primul hoț ce pleacă cu bijuteriile banii și amintirile 
mele
grădina de maci perna mea mare și albastră

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

visul anei

dac-aș fi aproape singur pe-o insulă pustie aș vrea să vii cu mine să mergem la cofetărie să facem călărie să ridicăm o brutărie să fim astr...