și cade capul omului viu
poc
peste casa bunicii
poc
peste inima mea
poc
peste bunătatea ta incredibilă
viața e mare apasă cu putere peste carcasa de oase din care cresc flori corăbii pirați cu picioarele dezlegate
viața știe să asculte să vorbească frumos
să nu uite prințul urât drumul acasă
să nu uite cătălin să se întoarcă înapoi în formație
să nu uit să mulțumesc pentru fiecare secundă
tic-tac
miercuri, 30 iulie 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
spune, fii liber ca o caracatiță în marțea asta fii liber treci tu pe la mese și întreabă-mă, eu n-o să-ți mai răspund aș putea să știu cine...
-
suntem puntea fără să știm trecem prin timp cu timpanele pline de griji un elefant îmi arată calea seamănă cu mama, cu tata, cu bunicii când...
-
mergi tu să aduci o lumânare? chiar trebuie? doar n-o să stăm aşa, în beznă, o zi şi-o noapte de unde ştii cât are să ţină? nu ştiu atu...
iubire
iubire uitare și așternut pădure un cerb pierdut un diamant ce stă doar în frunte acolo îl vei găsi călătorind călătorind cu picioarele goa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu