sunt analfabel asta ajută
slab iubind doar fetele care nu mă iubesc
la fel ca ianuș
despre mine nu se scriu manifeste
pe mine nu mă dă nimeni afară
urina mea primește aplauze știu
spectrul mizerabil gesturi necunoscute
am reușit să speriu scriind
trăind
tocmai de asta n-o să fac nimic niciodată
tocmai din același motiv ar trebui să te gândești din nou și din nou
eu să mă opresc să număr străzile omizile
ce vezi e continuarea eșecului
pune mâna pe 112 lasă sirena să mă ia înăuntru și spune-mi
salvarea nu oprește niciodată
ai face bine să te faci bine
rămân urmele cauciucurilor
special dau atât de prost că-mi vine să mă bucur
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...
#
când câmpul cântă cresc arbori
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu