am uitat să cânt să plutesc
totuși pauline mă așteaptă cu brațele deschise ca de fluture și inima a-cor-de-on
eu - trompetă spartă din secolul trecut intru plin de noroi în casă și cer de mâncare
pune masa ia masa pune masa ia masa
vânez un ciclop care nu se vrea mort
așa că ne împrietenim colindăm Pomorskie și Gdansk
planificăm marea evadare
ucidem câțiva armăsari care se trezesc a doua zi
plecând liberi și recunoscători
b. se așează pe umărul meu în formă de pasăre zâmbește
știi și tu că nu te-am uitat, zice, apoi se ridică și dispare fără probleme
ca om al grotei mă simt destul de bine
partidul tremură
vineri, 25 iulie 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
am ştiut atunci că Ruxandra fusese un caz fericit am ştiut că toţi ne vom fi citit poeziile cu teamă şi nepricepere din vârful unui bloc c...
cocor
mă uit la tine cum stai pe călcâie asta e o invitație, de aici se zboară în brațele tale e bine poate oamenii se despart, unul ia zidul c...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu