De la o vreme uit tot,
Poate de-aici şi insomniile repetate.
În-fi-e-ca-re-sea-ră,
Cai-ne-le-mor-ţii-îmi-plân-ge-pe-u-mă-rul-drept-nu-mai-are-pe-cine-slujii.
Eu îi plâng în dimineţi că n-au înflorit păpădiile şi cireşii şi merii şi nucul pe care nu l-am avut niciodat'
Femeile din viitor imi scriu pe degete.
"S-aduci o mână de dude!"
A-ici-nu-creş-te-ni-mic-dar-în-cer-căm
În-cer-căm-un-cas-tel-de-ni-sip-cu-ge-mu-le-ţe-pen-tru-lu-mi-nă.
Nu-i vina nimănui, de când am ochii dezlipiţi, soarele s-a schimbat într-un fel de ce-le-lal-te-hai-ne-a-le-lui.
Amin. Clopotele nu mai înseamnă nimic.
Versurile mele nu se rescriu.
Versurile mele nu se citesc decât de trei ori pe zi.
Te uit pe tine.
Vocea, chipul, părul tău, parcă se şterg într-un râs ce nu-i din astă lume,
Iar-în-mi-ne-ră-mă-ne-ce-va-a-se-mă-na-tor-cu-n-ne-cu-nos-cut.
Mă uit pe mine,
Iar-în-ti-ne-nu-ră-mă-ne-pro-ba-bil-ni-mic.
N-am s-o cunosc nici pe ea, iubita comună..
Iubită mea şi-a lui A.,
Pe care nu l-am mai scris aşa niciodată.
N-o să-l cunosc nici pe celălalt-eu,
Plin de curaj, plin de forţe ce nu şi-au găsit locul aici,
Plin-de-o-ne-pă-sa-re-ce-te-scoa-te-din-MINŢI!
Cu toate că eu iubesc cu ochii, cu pieptul, cu mâinile,
Cu aripile plutirii spre cine-ştie-ce.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu