Mă tot sfârşesc de două mii de poezii
Şi moartea-mi râde-n nas şi creşte ca o grădină-undelemn
Ce semn să-mi fi lăsat pe umeri şi pe gât, pe spate
Şi sărut cu alte guri
Dar tu mă ştii şi-mi numeri îngerii pe degetele cu păcat până adorm
Preşul din faţa uşii s-a-nnoit
M-am depărtat ca un arici
Aici, pe pernele cu pene de prin secolul trecut
Şi ne iubim şi uit şi ne întunecăm şi-nmurmurim
Maestrul, Margareta, Sceptrul
Cum se mai schimbă ploile când eşti într-un balon cu aer de la ea
Ceaiul arde minciunile, mă pierd
Într-o cetate-nvolburată-n gem au încetat din viaţă lupii
Îmi schimb eu versu', da' năravu' ba.
Aşa mă vezi
Dă-mi restul în secunde verzi.
Aşa, în pas de dans, am fost unde nici nu gândeşti.
Ceaşca asta îl ascunde pe Dumnezeu de apocalipsa începutului de lume.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu