Am decăzut scriind, citind apoi, mecanic,
Numai poeziile dinăuntrul capului meu.
Am uitat-o pe A. în negura prezentului,
Pentru că şi prezentul are negurile sale.
Am lăsat braţele să cadă moarte ochind
Numai vocale şi consoane ieşind din degetele mele.
Am uitat spinările scheletice de îndrăgostiţi
În sertarul faptelor bune pentru că da, deţin şi un astfel de sertăraş.
Femeie, nefemeie, suntem unul misterul altuia
Nu mai pot să cunosc marea şi dragostea adevărată
Fluturii şi femeile neîncepute încă.
Ai venit când nu trebuie
Am venit când n-ar fi trebuit să vin
Niciodată...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu