Mă-ngrozesc văzând câte suflete s-au odihnit pe podurile din oraşul ăsta, parcă din ce în ce mai mărunt.
Câte fiinţe au atins aceleaşi clădiri, aceleaşi paturi, aceleaşi ornamente din fier forjat.
Câţi au auzit pianul şi câţi au aşteptat o poveste de la bătrânelul din colţ.
Mese, semi-lumină, mâini aparent bolnave,
Picioare ce nu se uită niciodat'.
O să plecăm în ţările calde, o să luăm cu noi două berze şi-un pelican,
Miere de albine şi, -ăsta-i micul nostru secret-, câteva somnifere.
Mi-am pierdut două ore din...
Două inimi din...
Două fugi,
Două zâmbete,
Doi ochi ce cad grei peste piaţa asta într-o zi de duminică.
Cursivitate, Gellu Naum, Lucian Blaga,
Rodica-Nu-Ştiu-Cum.
Iar la sfârşit cineva te roagă să iei loc.
N-o să poţi să refuzi, o să fie plin de scaune,
Deşi Ionesco n-a plătit s-apăra în poemul ăsta scris
C-o mână stângă.
--
(PoeZia înseamnă în fiecare Zi altceva.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu