Iartă-mi graba şi păcatul,
Iartă-mi răul şi uitatul
Câş în strane ce mă dor.
Iartă-mi că îţi iau căscatul
Rupt din inimi dulci de sare,
Ce răsare dimineaţa şi apune
Într-un dor.
Uite-mi ochiul, ce povară,
Uite-mi mână mea de om,
Uite-mi gândul ce îşi zboară
Aripile-n poligon.
Uite, spun copii şi neamuri
Mult mai vechi, parcă mai crude,
Eu cer neuitare-n ramuri,
Flori şi mare peste scânduri.
Iartă-mi cuvântul cu noduri
Şi nesacrul, te rog, iartă-l,
Iartă-mi umilinţa, Doamne,
Sunt un om scăpat de farduri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu