Durerile scrisului meu bat drumurile facerii la fiecare câteva secunde, pe când tu
Se poate să fi ieşit din Groapa Marianelor printr-o bulă de aer.
Durerile scrisului meu se opresc ca cel mai plăcut dintre clişee în cerul gurii şi-al lui Dumnezeu,
Căruia cred că nu-i mai aparţin.
Nu pot să ştiu când mă vor lăsa afară din ospiciul viselor,
Dar îţi scriu sperând s-o primeşti,
S-o deteşti din străfundul pielii tale acum de neatins,
S-o guşti măcar o dată pe zi.
Flori la mormânt n-am să mai vreau.
Am reuşit să colectez de la tine câteva alergii cu care mă fălesc grozav noilor mei colegi
De necredinţă.
Să scoţi la aer în fiecare zi firele de in pe care le-am ataşat mai jos
Şi să duci cactusul la plimbare, pe ploi mai ales.
Am să-ţi mai scriu,
Acum mă cheamă la numărat.
Cu regret,
Un om fericit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu