Douăzeci
şi
şapte
iunie - dimineaţa
Flori mari, de mormânt,
Muşcă din pântecele unei fete virgine.
Creierul meu va vrea să iasă puţin
La aer.
Să spulbere câteva avioane,
Câteva mici furtuni,
Să împrumute câteva
Culori.
Grupuri de păsări
Cu nume nou,
Îmi fac primirea mai ceva
Ca lui Stephen King.
Tâmplele mi le vopsesc în mov.
Poate aşa voi scoate dintr-un buzunar
Un mic stilou cu care să pun capăt visului început
Acum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu