Făuritorul de vise

Printr-o fantă ne-nfruntă cu patos şi parcă

Îl văd cu-alţi ochi decât ai mei.  

Mirosul acru, florile de tei, păsări ce vor să strice cuibul păcătos.

  

Mă-mpuşcă-n piept,  

Înnoadă-o coastă,

Râd, din carnea mea

Eva e o pierdere  

De vreme.

  

E prea târziu şi-mi geme pe sub piele,

Pe sub oase boeme îmi umblă,

Nimeni nu ştie.  

Îmi călca pe pedalele inimii să mă grăbesc.

Scobesc în cărţi şi nu găsesc nimic.  

  

Risipim bobi mari pe străzi să pară că din noi  

Răsare viaţa.

Doi porumbei îngurgitează tot.

  

Privind-o printr-o fantă încep să cred

În Dumnezeu.

Poruncitor îmi săpa-n braţe gândul cu

Ridică-te

Si mergi!

  

Magii şi-au tăiat craca

De sub picioare.