sâmbătă, 19 iunie 2010

Marea ascunde, în marea ei bunătate, cadavre cu iz de dorinţă.

Potrivim în versuri cât mai mici,  
În rânduri scrise, fără pic de ruşine,  
Cu literă mică.
Potrivim colţuri şi culori în
Cel mai vândut joc din toate timpurile.
  
O să ne ia o furtună.
O să fie cu turle şi trâmbiţe,
Cu mimi şi alte ciudăţenii împrumutate
De la circ.
  
O să mi te amintesc suflând în valurile sincere
Dintr-o ceaşcă de ceai,
Poate citind ceva,
Vrând să m-anunţi
Că ne-am dus dracu.
  
Nothing compares...
Nothing compares...
  
Închid ochii într-un  
Să o luăm de la capăt!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

#

când câmpul cântă cresc arbori