sâmbătă, 12 iunie 2010

Declin

Şi ningea în neştire.
Şi ştiam c-ai să vii.
Dar devreme ce ochii sticloşi s-au deschis,
Am rămas să petrec lângă ei nemurirea.
  
În vreme de pace, copiii-s puţini,
Iubiri sunt timide
Şi oamenii mor  
Neştiuţi.
  
În vreme de pace colorăm  
Paginile cu albastru
Şi, uneori,
Cu verde.
  
Pădurile-s mici.
Pădurile nu cresc.
Pădurile.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

cocor

mă uit la tine cum stai pe călcâie  asta e o invitație, de aici se zboară  în brațele tale e bine  poate oamenii se despart, unul ia zidul c...