Şi totuşi, cine sunt să-ntreb,
Şi totuşi, cine sunt să vreau (să sar,)
Să-ncap în ultimul tău buzunar,
Să mă arunc de peste şinele de tren..?
Ceri tot, eu cern cuvintele la moară,
O doamnă-n papuci şi capot îmi cere să fug de la ei.
Îi spun să-nchidă ochii larg,
Mă mai gândesc...
Reper îmi dă numai parfumul ei,
De piele neacoperită cu nimic.
Parcă mă văd stând şi păzind
Maldăr necopt de cărţi şi un ibric.
Citeşte mult şi-acum,
Doar că pe ea, n-o mai citeşte nimeni.
Stă cu potopu-n urma ei,
Aşteaptă inc-o zi de vineri..
Unde-o să fi la strigătul ce am să-l las
Pe margine de bar, nu ştiu.
Unde-am să fiu?
Cobor după abecedar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu