amr 5 - sărutul

acum vreau doar să străm într-un pat 
oricare pat și să ne uităm 
unul înăntrul altuia 
calmi / bucuroși
în inimile noastre care bat răbdătoare și cuminți /  zâmbind
una alteia și știind că păsările mici și moi se întâlnesc 
orice-ar fi

era o vreme când nu înțelegeam cum poate iubirea să miște de pe un sens pe altul tancul verde-verde / fără să explice nimic 
acum știu
nu te speria nu-ți pune întrebări sunt aici pentru că vreau să fiu aici 
nu pentru că nu vreau să fiu singur nu pentru că îmi place jocul
nu pentru că vreau să-ți iau ceva ce e al tău și numai al tău 
și numai când vrei al meu sau al păsării mele cu ciocul până la urechi 
îți mulțumesc și hai să-ți arăt cum arată sărutul de fapt / vrei?

trip m.

muzica e atât de proastă în zilele noastre 
încât pornim pick-up-ul când nu mai știm ce să ne spunem
și stomacul crește a uitare și scârbă și a oricum sunt mai bun decât tine 
oricum nu ești bun de nimic

muzica e ca brățara pe care ai primit-o tu pe 11 septembrie
cadou de la știm noi cine să-ți poarte noroc în loc de verighetă 
că oricum nu te ia nimeni că ești nebună și uneori proastă și uneori 
pasăre și el nu poate să priceapă asta

arcul de triumf când te-ai întors pe jos acasă prin noroi după ce
asta-i trusa de scule pune mâna pe satâr și uită că porcul e animalul lui dumnezeu
cade sânge cad pastile cade apă și praf nu-i nimic
conștiința ne iartă pe toți

poezia cu Pace

pictează-mă albastru marea fuge de mine ca nu cumva 
să-i mananc toate scoicile toți calamarii toți delfinii
rechinii toți toate navele tot cerul de deasupra ce face din zi
zi și din noapte noapte
4x4 la marea neagră marea nodului de după mărul lui adam binecuvântare
cu sau fără păr ce mai contează îngerii caută altceva
râd fără droguri citește asta unde totul are o legătură cu mine și
4x4 ca marea neagră marea mea uitare de după carotida lui andrei 
nu sunt nebun nu am fost niciodată nebun
nu sunt om nu am fost niciodată om 
nu sunt pește nu am fost niciodată pește
curg sunetele într-un jam de 2 ore pe care-o să-l pun din greșeală la 
tine în mașina de făcut călătorii nesfâșite
de făcut copii 
pâine cu prune strigă pace o dată cu mine pace
acum pace și totul e în afara fricii pace
gândacule pace și ție larvă ce vrei să te urci sus fără să știi că nu e nimic acolo sus în afară de tine
pace porumbel care nu mai insemni tristețe 
pace dumnezeu te iubesc mai mult ca niciodată 
pace larisa 
și e mâna mea asta care scrie viața 
se întâmplă acum

trei zece

n-ai fi zis asta când mi-ai văzut ochii de plumb de mare mie-mi e frică de-nălțime și de apă și de lapte și de moarte oricum
mi-ai dat ciocolată acum rimele vin de la sine ca o ploaie de meteoriți de ce mă minți scriitorule de ce mă minți știm cu toții ești copilul ce nu ajunge la cutia cu bomboane cu rom venom
ca să rămână cu mine-n oastea asta departe departe sunt atât de mică că mă pierd în capetele proștilor de dincoace de geamandură
sunt atât de femeie că mă pierd da mă țin tare ca și cum toți sunteți la fel de nimeni și trebuie să vă tai chitanță la intrare
ce tare e poemul ăsta despre dragostea purtată reciproc în marsupiu vișiniu vin și eu femeia-toartă fardurile lui petru
intră acum nu vede nimeni aici avem de toate nu vede nimeni o să fie oricum prea târziu stai liniștit oricum aici 
sunt destul de singur zi-mi o epigramă sau te ard cu țigara sau te trimit în iad sau ia ieși afară din camera mea și stă
și plânge și rinocerii și dinozaurii și peștii și proștii râd la fereastră petru cine cu cine seamănă

doi zece

toată lumea știe că-n românia viața e greu ca un taler pe tâmpla lui iisus
nu-ți mai fă poze cu sfinții minciuna are picioare scurte dă pantofii jos când intri la mine-n minte
las-o-așa cain seamănă căpșuni și plânge îl roade singurătatea nu se poate sinucide nu se poate întâlni cu dumnezeu 
îți dai seama ce blestem ordinar usturoi ustură neființa mă repet ca un blitz în ziua nunții 
ține-mă de pâine ridică-te statuie beijing cumpănă caras severin iubește-mă ca pe mă-ta murgul iubirii 
capete de coșciug dă-mi niște cuie și te las aici râzând că oricum ce mai contează o secundă-n plus 
sau în minus nu

poezie de casă

bun așa crăciunul e altfel sașa ș-așa vezi c-a ieșit albumu' fratele nor
mircea era bun da' nu mai spun că poate se-ntoarce și-atunci spune-mi tu ce ne facem
intru-n tine ca-ntr-o vulvă viața mă curmă tu crezi că-i o glumă eu cred că tu nu mă cunoști destul
și soarele munții și stelele mă iubeau doar pe mine, dar eu am picat testul
poeții și jazzmanii se mai ceartă și von trier dă foc mașinilor noaptea cam asta-i treaba știi 
ca o oră dă franceză c-o girafă cu gene lungi ce frumoasă ești să-mi moară pana
nu e-n regulă cu zbroul din runda asta carmen capsatorul era lângă sticla de vin 
bărbații nu se mai simt singuri sincer e o altă felie din bucata asta de ton fără oase fără speranțe nu mai spera
copita neființei mele scuipă arme sărută-mi mâinile mamă marcu marte martin macrou 
am cap de lut și nimănui nu-i pasă că fur din magazine inimi de femeie și nu plătesc la casă

24.12.2013

sfârșesc și încep anii foarte bine
în rest o dau în 
baruri 
tipul festiv mereu cu pâinile la vedere ochii mari 
să petrecem pe muzica mea
aici acum

când se lasă lumina și crocodilii se întorc din nou 
acasă
mimul plânge știind că e ultimul din breasla sa 
viorile râd de el 
pereții se apropie din ce în ce 
mai mult
tavanul e cain
peste umerii căruia nu mai poate așterne nimic

karma

E frumos la beție, 
se deschid multe lumi
/ 
Tot ce poți păți
/ 
E să te trezești pișat
/
fără portofel și fără inimă
/ 
Asta-i tot
/
Păsărilor oricum nu le pasă.

cina

nu mai striga după ajutor
nu mai striga după ajutor
nu mai striga după ajutor
o lume din care nu fac parte nici eu nici tu 
am alicele desfăcute așteptând 
o furtună o cină în lotus ascultând tot ce se poate asculta
bând apă curată

păsările cântă și nu știu câte poezii pot deveni realitate într-un 
singur an 
dar poate o să înțelegi și poate
o să înțeleg și eu 
o dată pentru totdeauna 
astăzi
sâmbătă
ora 20 și ceva
că lucrurile se mai întâmplă și pentru că cineva crede pur și simplu 
că un pahar se poate mișca dintr-un punct a într-un punct b 
fără să-l atigi tu sau altcineva

îți râd ochii și asta e bine 
ei se desenează cel mai greu 
nu știu ce-o să se mai întâmple în seara asta
mai avem mâncare și poezii 
și grecii ne trag cu un ochi colectiv spunând
lumea nu se termină acum și aici 
lumea începe acum și aici sau 
lumea există oricum fă ce trebuie
fă ce trebuie
folosește-ți brațele buzele
sunt doar un om
sunt chiar un om
bucură-te
mă bucur
bucură-te
mă bucur

c.anaru

în sfârșit o femeieee, între-atâtea pungi 
de plastic
și șarpele aurel era acolo, după servietă
aștepta să-și înceapă ziua
și toate proastele râd la poezia asta
nu, n-am nimic cu femeile, așa e poezia
din păcate n-am nimic cu femeile, așa e poezia

dacă de azi o să te prezinți c.anaru
și dup-aia o să zici că vine de la 
ana rusu 
vor crede toți că ești dilăr și-or să te salte
salte seamănă cu saltele
în poezie totul e posibil și saltelele țin 
oricât vrei

cine iubește: to be continued

https://soundcloud.com/nhd_hustler/specii-cine-iubeste

scriu po
ezii și desenez
cânt mu
zică și colorez
iu
besc natura și rulez
vi
se cu melci nu mă șochezi
așteaptă o
chii mari să vezi
cum lu
mea se schimbă-n ce crezi
mai toți 
în noaptea asta treji
soarele-i ma
re luna bej
iubesc pă
mântul păsări crengi
azi în
viem și tu-nțelegi

Continue reading

Neverland is a fictional place featured in the works of J. M. Barrie and those based on them. It is the dwelling place of Peter Pan, Tinker Bell, the Lost Boys and others.
11,531 people like this topic
17 people have been here

Friends who like Neverland and related Pages

From Wikipedia, the free encyclopedia · Edit on Wikipedia

Sorry, we couldn't find any results for this search

Continue Reading!

teu de dragoste

nimic nu-i întâmplător 
îmi iau liber de la abator 
îți aduc un cap de porc 
să-i cântăm și să te joc
îți aduc un cap de vită
ca să știi că ești iubită
cap de taur și de zimbru
să te por privi tot timpul

2 zile-n ceainărie
am să stau de ești cheflie
și când nu mai vrei să stăm 
pregătit să dezertăm 
te duc într-o magazie unde cei ce i-ai primit
se întorc la viața și 
cât ai zice tu magie
se vor pune pe dansat 
și glumit băut grămadă
și ne-or spune vorbe fine
de n-oi mai vrea să te culci 

de n-oi mai vrea să te pierd 
pe balcon de dimineață 
sau în piață vis a vis
și tot cerul să devină 
un tavan mic dar al nostru
iar cutia dintre piepturi care bate-n toată ora
s-o primești tu de la mine
făr' să-mi dai nimic mai mult
când îi rău, să fie bine
când îi bine, să te-ascult

patriarhat cu Tincuța

mr mooojo riiisiiin

vrei sa bei din brichetă cu mine? oau!

beau. să mă duc la stele 
să-mi văd verișorii, vere 
verișorii mei stelari reîncarnați pe mătăsari
băieții răi ai zilelor noastre ce-mpușcă păsări de paște
le gătesc și le mănâncă crezând c-așa o s-ajungă 
și ei la etajul patru

aș bea gazul din brichetă 
într-o camionetă 
din gheretă 
ce 
femeie corectă

mai greu până mă pornesc, ca un camionagiu
pe care-l iubește 
mult nevasta 
deși vine cam târziu 
ăsta da cuplu zglobiu 
probabil pare că știu 
dar doar scriu
hai cu mine-n cișmigiu
să ne-ascundem toată iarna
de girafe și de panda
c-au ieșit din poezii 
când stăteam cu tine, știi

mă înfing să beau cu tine
chiar pe-o trotinetă (bine)
d-aia care merge-n Soare

trotinet-anti-poluare 
d-aia care merge-n rime 
d-aia care merge-n mine 
d-aia care merge, bine? 

d-aia roșie, verde, mare 
ca-i sărată marea noaptea
crocodilii ies și cartea se deschide la jum'ate 
gem de pere colorate 
poezii sincope sparte

poezie din noroi 
să se sperie toți librarii 
să mă iubească canarii

să mă vadă-o fată roșie 
cu cunună-n cap, cu lună 
pe deasupra mișunând 
ca un bec ce-l țin plăpând

nu mai sar la gâtul vieții 
să se-nmoaie toți pereții dacă poezia asta 
nu-i soră cu pixul, pasta
primite anul trecut 
de crăciun când stăteam singur, fericit și mă gândeam 
cum ar fi s-apară viața fix când mă uitam pe geam.

tu centrezi, dai cu capul
mie mi s-a blocat gag-ul
cum dădui să umblu-n el
nu mai merge
e purcel
el nu știe de păuni
și de pictori d-ăștia buni.
zi-mi ce-ai vrea casă mănânci
că io pot să-ți fac și stânci
de unde să-ți dau un brânci
fix într-un coteț de curci
zău, că nu vreau s-o încurci
păunaș de la Sibiu
nu scrii singur
și eu scriu

rap2

vorbesc și eu cu pereții stai liniștit 
suntem atât de mulți în lagărul-de-neclintit 
aceleași gunoaie vor votul le-arăt scrotul
ține minte, porcule, poezia mea nu-i troacă scoate-ți botul

vă întrebați de ce îngerii cântă rap 
i-ați călcat pe cap scăpând șarpele
și-acum se târăște fericit otrăvind pe rând toate-apele
nu mai sunt de mult în apele mele pește secționat 

impostorii joac-același număr și aplaud 
în jocul lor murdar nu știu ce caut
un copil îmi întinde mâna nu l-am mai văzut pe-aici
mă-ntorc acasă vorbesc cu un arici și totul parcă-i mai senin
rămân în balonul mai de săpun ce praf divin 
era să mor dar încă mă mai țin
voi stați în berării
eu cânt cu greierii

când va fi (fost) rău

nu mă simt în largul mării 
nasu-mi crește nu-i minciună ochii-mi merg pe dinainte
lacăt gura și departe inima bate-ntr-o tobă 
africanii mă mănâncă înăuntru sărbătoare
în afară în vâltoarea ochilor ce valuri poartă
tu nu vezi nu-ți pasă nu știi drumul dinăntrul meu

pune mâna pe pistoale și mai lasă poezia 
fierbe apa, pune masa, bate-n piatră cu ciocanul 
să se vadă cine-n casă mută munții colo-colo

caraghioși ne sunt poeții 
de le dai în mâna pana fac minuni lumină coruri 
dar femeia câteodată îi oprește-n prag năuci
râd că-ți râde poezia neîndemânarea vine
din lipsă de exercițiu viața nu așteaptă
stop

cel puțin de dimineață 
și picturile și ochii 
plânsul scoate poezia
acul cuiul simetria
sens nu pune înainte și așteaptă
o să vină

song

o oaie două oi c-așa-i hora pe la noi poezie din gunoi 
să iubești un om de soi stânga unu dreapta doi în balans prin usturoi 
câmp de maci să te desfaci câmpul vieții și-așa mai departe

dacă ești fată frumoasă iese poezia din călimară ca vara soarele de după holde

vine pauza uite titlul 
uite rima și pupitrul
zi-mi ce doare unde doare 
uite rana râzi la ea
pinguinul pe podea nu mai plânge acuma-i bine
totul africa maimuța mama frații geamantanul

unele fete se sperie
de aplombul meu stelar
am plombe dintr-un marfar ce-a oprit la măgurele
să culeagă flori albastre
ce fereastra vieții mele
ce noroc pe capul fetii
urcă-te în tren şi du-te
tu auzi trompete slute
poezia dinainte te încăleca cu totul
io mânca-mi-aş singur tortul
şi coliva şi raportu' 
am atâtea zile câte ciripesc păsări în gang
unde sexul nu-i corvoadă și studenții se înnoadă 
încă plâng pe arirang

vreau să îţi trimit culoare curcubeu cu totul azi
azi ce zi ca nicio alta
alta altul alţii totul şi cămilele pun botul
râzi ştiu bancul nemuririi
ştiu nu-ţi place poezia
ţie-ţi plac doar banii, haina
de safir vezi geamandură
ce-l face pe om să fie
bine
m-am oprit
stop
roşu
semafor
petrecere
pietoni 

întrece-te

picasso și reversul de ploaie

din cauza ta 
ta
ta 
nu mai curge apă
peștii nu mai înoată 
cerul nu mai e la fel de albastru 
cerneala e-n stomacul bunicii 
vânătorule, fii om mare

poezia mea întristează ca o petrecere cu ușile-nchise
la care piticul nu invita niciodată pe nimeni 
bea singur mănâncă singur visează singur zboară singur
pleacă în camera lui unde nicio zi nu seamănă cu alta


tocmai l-am văzut pe picasso mai devreme sub patul de aici
își caută o pictură, plânge de câteva zile. 
nu știu cum să-l mai îmbunez
îi tot zic c-o să facă alta. el nu și nu
că n-o să se mai uite fata aia la el. că pictura era pentru ea. pentru ea.
că eu nu înțeleg nimic

daca va face alta, cel mult va semana cu cea veche
nu va fi la fel nicicand
are dreptate
înțelegi? 
are mare dreptate

suz

cine ascunde florile de mine
în parcuri
în case
în bucatarii

ce trebuie să fac 
încotro să îmi îndrept pașii 
și mintea
și pe cine să iert

pe mine
a patra planetă de la soare
tu ești tot mai departe
mereu în altă țară 
în țările altora
numai în țara noastră 
nu

aici e aproape iarnă
și sania te așteaptă pe tine
cine ascunde florile de mine
și pe cine trebuie să iubesc mai mult
pe cine mai puțin și cât trebuie să mai caut
după o bucată de pâine

în fiat 3: clarc

trăiesc în numele zborului 
al cântului 
al mâinii ei stângi 
al mâinii ei drepte
trăiesc în numele drumului până la grădina botanică 
ficatul cel mai curat departe
de lună de soare de arcul nord
geografia inimii maxilarul câinelui 
pe undeva te iubesc
pe undeva așa sunt eu obișnuiește-te cu asta
noaptea cea mai lungă și acasă e cel mai departe
cerbule
trăiesc în numele tău
în genunchi așezat ca de plecare
înspre tot mai aproape
trăiesc în numele zborului
acum 
înspre tot
mai aproape

antimaterie-teatru

antimaterie
o actriță slăbuță își dă jos hainele
se apleacă și ține de mână
un spectator
doi spectatori 
trei 
patru 
și nu înțelege totuși nimic
nici ei nu înțeleg
regia plânge
ești-un-om-bolnav-ieși-afară-din-peșteră
se lasă seara
mâine jucăm din nou 
andrei va sta în primul rând sperând că îl va alege pe el
ce parodie
godot e femeie, proștilor
și scuipă acolo unde ieri săruta cu respirația între-tăiată

camelii

andreea mi se pare încă o glumă 
n-o să-ți spun la mulți ani
pentru că mi-e frică nu știi cât de frică îmi este
frică de râsetele cititorilor
ce trist a fost ăsta, îți vine să crezi
a găsit tunelul lui marte cam târziu 
săracul să-i ducem noi o bucată de pâine pentru care trebuie să danseze
dansează boule dansează altfel nu primești pâine
arcadia râde și ea de mine împrăștiind toate cheile pe podea
asta a fost tot
de aici înainte o să călărești singur
iar calul cu malarie o să te arunce de mii de ori
o să te lovească cu copitele lui pline de ură 
și tu n-o să știi ce să-i spui
amin
amin 
amin