Pagini

Se afișează postările cu eticheta jam. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta jam. Afișați toate postările

vineri, 11 aprilie 2014

un poem scris de Georgiana Mușat sau poate nu

deasupra lui Vlad Ivanov e un urs care cade
test your coding skills 
cineva şi-a schimbat poza de profil 
din noua colecţie de primăvară un nou pandantiv care să ne binedispună 
tratat cu limba de lemn a criticii de pretutindeni deschide paranteza realism magic roman sudamerican după virgulă etcaetera 
poză cu gagici pupându-se în ploaie
eu am 70 de prieteni pe facebook 
pe scurt toţi ştiu să facă copii, dar nimeni nu ştie cum să-i crească 
am desenat eu un desen cu Beckett dar nu ne interesează 
Jimi Hendrix spunea că muzica nu minte să începem schimbarea

începem 
noapte bună 
şi băieţii câteodată
pop britanic din noul val prezență atrăgătoare şi o voce ce provoacă dependentă
un filmuleţ inspirat din realitate
iubeşte acum, nu mai târziu
i'll stop wearing black when they invent a darker color
one man potato
durerea m-a maturizat, m-a pus pe gânduri
te tragi de şireturi cu mickey mouse
time to go swimming
la mulţi ani, dică pete de cerneală
zăvoiul pregătit de ziua internaţională a domnului tic
let's get it started

joi, 26 decembrie 2013

poezia cu Pace

pictează-mă albastru marea fuge de mine ca nu cumva 
să-i mananc toate scoicile toți calamarii toți delfinii
rechinii toți toate navele tot cerul de deasupra ce face din zi
zi și din noapte noapte
4x4 la marea neagră marea nodului de după mărul lui adam binecuvântare
cu sau fără păr ce mai contează îngerii caută altceva
râd fără droguri citește asta unde totul are o legătură cu mine și
4x4 ca marea neagră marea mea uitare de după carotida lui andrei 
nu sunt nebun nu am fost niciodată nebun
nu sunt om nu am fost niciodată om 
nu sunt pește nu am fost niciodată pește
curg sunetele într-un jam de 2 ore pe care-o să-l pun din greșeală la 
tine în mașina de făcut călătorii nesfâșite
de făcut copii 
pâine cu prune strigă pace o dată cu mine pace
acum pace și totul e în afara fricii pace
gândacule pace și ție larvă ce vrei să te urci sus fără să știi că nu e nimic acolo sus în afară de tine
pace porumbel care nu mai insemni tristețe 
pace dumnezeu te iubesc mai mult ca niciodată 
pace larisa 
și e mâna mea asta care scrie viața 
se întâmplă acum

duminică, 8 decembrie 2013

patriarhat cu Tincuța

mr mooojo riiisiiin

vrei sa bei din brichetă cu mine? oau!

beau. să mă duc la stele 
să-mi văd verișorii, vere 
verișorii mei stelari reîncarnați pe mătăsari
băieții răi ai zilelor noastre ce-mpușcă păsări de paște
le gătesc și le mănâncă crezând c-așa o s-ajungă 
și ei la etajul patru

aș bea gazul din brichetă 
într-o camionetă 
din gheretă 
ce 
femeie corectă

mai greu până mă pornesc, ca un camionagiu
pe care-l iubește 
mult nevasta 
deși vine cam târziu 
ăsta da cuplu zglobiu 
probabil pare că știu 
dar doar scriu
hai cu mine-n cișmigiu
să ne-ascundem toată iarna
de girafe și de panda
c-au ieșit din poezii 
când stăteam cu tine, știi

mă înfing să beau cu tine
chiar pe-o trotinetă (bine)
d-aia care merge-n Soare


trotinet-anti-poluare 
d-aia care merge-n rime 
d-aia care merge-n mine 
d-aia care merge, bine? 

d-aia roșie, verde, mare 
ca-i sărată marea noaptea
crocodilii ies și cartea se deschide la jum'ate 
gem de pere colorate 
poezii sincope sparte

poezie din noroi 
să se sperie toți librarii 
să mă iubească canarii

să mă vadă-o fată roșie 
cu cunună-n cap, cu lună 
pe deasupra mișunând 
ca un bec ce-l țin plăpând

nu mai sar la gâtul vieții 
să se-nmoaie toți pereții dacă poezia asta 
nu-i soră cu pixul, pasta
primite anul trecut 
de crăciun când stăteam singur, fericit și mă gândeam 
cum ar fi s-apară viața fix când mă uitam pe geam.

tu centrezi, dai cu capul
mie mi s-a blocat gag-ul
cum dădui să umblu-n el
nu mai merge
e purcel
el nu știe de păuni
și de pictori d-ăștia buni.
zi-mi ce-ai vrea casă mănânci
că io pot să-ți fac și stânci
de unde să-ți dau un brânci
fix într-un coteț de curci
zău, că nu vreau s-o încurci
păunaș de la Sibiu
nu scrii singur
și eu scriu

vineri, 30 septembrie 2011

alt jam

1.

Once we were lovers
But somehow things have changed
Now we're just lonely people
Trying to forget each other's names


azi am reconstituit, aproape fără să vreau
drumul nostru spre casă
iarnă, mâini îngheţate, plânset
pentru prima dată mâncăm altceva decât pe noi înşine
nu ştiu ce-a urmat după asta
am adormit
ne-am trezit tot acolo
cineva ţinuse cu noi în zilele acelea în care te-am avut prizonier
n-ai fugit însă, niciodată


2.

What came between us?
Maybe we were just too young to know
But now and then
I feel the same,
And sometimes at night I think
I hear you calling my name


am sunat să văd ce mai faci
mâine
n-am să ştiu ce să spun
sau dac-am să spun ceea ce trebuie
sau dacă trebuie, într-adevăr, să spun ceva îndeosebi
mai apăsat, mai strâns
dar tu n-ai să ştii nimic din toate astea
apele curg fără ştirea oamenilor
aşa a fost întotdeauna


3.

Once we were lovers
But that was long ago
We lived together then
And now we do not even say hello


câte-o biserica răsare de nicăieri
nu ştiu ce vrea să-mi spună
nu ştiu ce trebuie să spun
alerg cu respiraţia tăiată
negândindu-mă la nimic
negândindu-mă la mine
la durerile noastre stând la comun
cineva ţinuse cu noi în zilele acelea în care m-ai avut prizonier
n-am fugit însă, niciodată.

miercuri, 10 august 2011

priveşte cerul _ jam cu ilinca

priveşte cerul
mi-a şoptit şi m-a tras în gang

cum e
ce vezi

oameni mulţi unii peste alţii

sunt şi eu undeva acolo
îmbrăcat într-o rochie de-a ta

eşti şi tu
rasă în cap fără unghii

deşi nu ne vedem niciodată
deşi nu ne atingem decât rareori, din greşeală

e suficient pentru astăzi

tălpile lui dumnezeu - o iertare
ce abia mai încape în sandalele tocite

întru adevăr te rog
nu te supăra pe sufletul meu
ca văcarul pe vite

copilul ce-a cunoscut toate bolile
din slăbiciune
copilul ce-a iubit toate morile
din slăbiciune
copilul ce-a şoptit toate rugăciunile
cu teamă
în gândurile lui
încâlcite ca un ghem de lână

în gândurile-oricui a trecut pe strada aceea
unde încă n-au venit oamenii

fără să-şi dorească
fără
să ştie
la ce număr să-şi lase sacul cu oase

mântuirea e la o aruncătură de băţ
încă puţin
şi altcineva o să ajungă acolo înaintea ta

telefoanele sună neîntrerupt ca ploile,
răpăind în sufletul de cârpă
al mieilor


căci ei nu cunosc nimic din frământările
ciobanului

mântuirea e la o aruncătură de băţ
încă puţin
să omorâm mielul singurul vinovat
încă puţin
încă puţin
încă puţin  

leneșii ajung departe

cu fiecare zi  pașii lor făcuți înapoi  cuceresc lumea