andreea mi se pare încă o glumă
n-o să-ți spun la mulți ani
pentru că mi-e frică nu știi cât de frică îmi este
frică de râsetele cititorilor
ce trist a fost ăsta, îți vine să crezi
a găsit tunelul lui marte cam târziu
săracul să-i ducem noi o bucată de pâine pentru care trebuie să danseze
dansează boule dansează altfel nu primești pâine
arcadia râde și ea de mine împrăștiind toate cheile pe podea
asta a fost tot
de aici înainte o să călărești singur
iar calul cu malarie o să te arunce de mii de ori
o să te lovească cu copitele lui pline de ură
și tu n-o să știi ce să-i spui
amin
amin
amin
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
spune, fii liber ca o caracatiță în marțea asta fii liber treci tu pe la mese și întreabă-mă, eu n-o să-ți mai răspund aș putea să știu cine...
-
suntem puntea fără să știm trecem prin timp cu timpanele pline de griji un elefant îmi arată calea seamănă cu mama, cu tata, cu bunicii când...
-
mergi tu să aduci o lumânare? chiar trebuie? doar n-o să stăm aşa, în beznă, o zi şi-o noapte de unde ştii cât are să ţină? nu ştiu atu...
iubire
iubire uitare și așternut pădure un cerb pierdut un diamant ce stă doar în frunte acolo îl vei găsi călătorind călătorind cu picioarele goa...
Ohh, Doamne! Minunat joc de cuvinte.
RăspundețiȘtergere