în cerc să fiu vesel ca să nu
fiu trist
poezie la comandă despre-un anarh ist
rămas fără nevastă vulturul
ducea în plisc
scrisori de dragoste femeilor-perdele
cu ele tot parfumul zilelor de joi
în casele de vis
a vis
etajele cu balustradă roz de piele
copiii singuri se-apucau de scris
de interzis ar fi atât de multe
pe străzile-astea sparte circulând a bea
din inimile mele ne-mblânzite
& gura mea mare de catifea
unde se lasă așteptarea ce curând
uitându-se a lene pân-acuma
mă va lăsa să mor cu gândul câș
că nu ți-am zis cum ți-aș da ție toată luna
din toate fetele cu tocuri ce
fac moda vie-aici la noi în cartier
șmecher și gata azi să vin cu tine
să strângem fructele din pomul de pe cer
promit să am grijă de tine
ca de medalia de la tata de anul trecut
când mă mânca singurătatea
și mă credeam cel mai urât
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu