luni, 11 noiembrie 2013

în fiat 2: revo

în cerc să fiu vesel ca să nu 
fiu trist 
poezie la comandă despre-un anarh ist 
rămas fără nevastă vulturul 
ducea în plisc
scrisori de dragoste femeilor-perdele

cu ele tot parfumul zilelor de joi 
în casele de vis
a vis 
etajele cu balustradă roz de piele
copiii singuri se-apucau de scris 

de interzis ar fi atât de multe 
pe străzile-astea sparte circulând a bea
din inimile mele ne-mblânzite
& gura mea mare de catifea

unde se lasă așteptarea ce curând
uitându-se a lene pân-acuma
mă va lăsa să mor cu gândul câș
că nu ți-am zis cum ți-aș da ție toată luna

din toate fetele cu tocuri ce
fac moda vie-aici la noi în cartier
șmecher și gata azi să vin cu tine
să strângem fructele din pomul de pe cer

promit să am grijă de tine
ca de medalia de la tata de anul trecut
când mă mânca singurătatea
și mă credeam cel mai urât

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

poate tu erai

poate tu erai - cunoscut și mă tot strigai să vin să te ascult poate tu erai - neștiut și mă tot chemai să vin să-ți cânt poate tu erai auzi...