duminică, 17 noiembrie 2013

missed call

nu mai știu ce scriam la 20 
pe cine iubeam la 20 
ba da, știu
ce mai contează, nu erai tu
era ea, cu privirea aia de crocodil afară din cușcă
ce am de dat lumii ăsteia tu să-mi spui
și-o să dau drumul tuturor animalelor din grădina mea zoologică

te-am învățat că despre poezie nu se vorbește
poezia se trăiește
atât
ca la 20, ca la 70 
azi mi-a venit să vărs de la sânge albastru
de plăcere
de uimire 
o gaură se cască înăntru și nu știu încă dacă poezia ne alege pe noi 

am sunat pentru că voiam să știi asta
pentru că tu înțelegi 
nu, nu ești calul meu de curse
nici mama
nici păsările mele nebune
te iubesc 
asta să fie clar
nu-mi pasă dacă cineva o să se supere 
poate pentru că nimeni nu o să se supere 

nu inovez dar vorbesc cu tine iar pentru asta poezia
chiar trebuie să însemne ceva
fără să văd planșele, treptele, cadourile date pe sub mână
e greu aici, dar nu-ți fie frică
mi-am făcut o casă din pene și-o să rămân 
știu că e adevărat pentru că asta nu e o promisiune
e o poezie

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

poate tu erai

poate tu erai - cunoscut și mă tot strigai să vin să te ascult poate tu erai - neștiut și mă tot chemai să vin să-ți cânt poate tu erai auzi...