atunci am văzut tristețe pe pleoape
mai grea decât orașul care țipă
hai, arată-mi tu ce poți
bărbații din trecut cu fețe de roboți
la gât ce porți
o cheie ce deschide nu
nici uși nici suflete ispită de duminică ce punte pe
sfâșitu-ăsta de vas se-neacă marinarii
și lumea tot mai mică-n pumnul ei să stea
ce stea
mi-e milă de stilou că scrie
fără să știe când și cum
învie noaptea florile și știe
tot ce tu nici nu bănuiești acum
duminică, 3 noiembrie 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
spune, fii liber ca o caracatiță în marțea asta fii liber treci tu pe la mese și întreabă-mă, eu n-o să-ți mai răspund aș putea să știu cine...
-
suntem puntea fără să știm trecem prin timp cu timpanele pline de griji un elefant îmi arată calea seamănă cu mama, cu tata, cu bunicii când...
-
mergi tu să aduci o lumânare? chiar trebuie? doar n-o să stăm aşa, în beznă, o zi şi-o noapte de unde ştii cât are să ţină? nu ştiu atu...
iubire
iubire uitare și așternut pădure un cerb pierdut un diamant ce stă doar în frunte acolo îl vei găsi călătorind călătorind cu picioarele goa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu