andreea mi se pare încă o glumă
n-o să-ți spun la mulți ani
pentru că mi-e frică nu știi cât de frică îmi este
frică de râsetele cititorilor
ce trist a fost ăsta, îți vine să crezi
a găsit tunelul lui marte cam târziu
săracul să-i ducem noi o bucată de pâine pentru care trebuie să danseze
dansează boule dansează altfel nu primești pâine
arcadia râde și ea de mine împrăștiind toate cheile pe podea
asta a fost tot
de aici înainte o să călărești singur
iar calul cu malarie o să te arunce de mii de ori
o să te lovească cu copitele lui pline de ură
și tu n-o să știi ce să-i spui
amin
amin
amin
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...
#
când câmpul cântă cresc arbori
Ohh, Doamne! Minunat joc de cuvinte.
RăspundețiȘtergere